Daca nu simti ca ai pierdut total controlul, nu mergi indeajuns de repede.

Mario Andretti

In contextul unei lumi inca zdruncinate de efectele crizei economice si de impactul implicatiilor sale morale, Jim Bagnola a vorbit la Cluj (17 nov.) si la Bucuresti (24 nov.), in cadrul conferintelor organizate de HPDI, in fata a peste 200 de manageri, tineri profesionisti si antreprenori romani despre cum putem rade in fata crizei si, implicit, despre cum sa gestionam schimbarea atat de necesara la nivel individual si la nivelul societal.

Jim, ales in topul celor mai influenti speakeri din lume pe teme de leadership, si-a setat ca obiectiv sa contureze oameni profesionisti oriunde calatoreste si reuseste sa faca exact acest lucru de 10 ani de cand vine in Romania.

Schimbarea a fost mereu perceputa ca fiind negativa datorita faptului ca nu putem sa o prezicem si sa o controlam dar cheia depasirii ei o reprezinta adaptarea, re-alinierea, performanta in noul context si, in final, evolutia ca persoana si profesionist. Asa cum a spus Jim, cand suntem confruntati cu o criza, cu o schimbare brusca, neasteptata si nedorita, este natural sa fim suparati – este, insa, nenatural sa continuam sa fim suparati!

L-am intrebat pe Jim ce parere are, la nivel simbolic, despre semintele pe care le plantam in inimi si minti in aceste vremuri schimbatoare/de schimbare.

1. Cat de mult si de ce radeti in fiecare zi?

Pentru ca rasul este, de fapt, opusul raspunsului pe care corpul il ofera la stres. Reactia la stres determina eliberarea in organism a unor elemente chimice toxice deci, in momentul cand se produce o criza, in mod normal, intram in starea de fight or flight – este un raspuns natural. Rasul permite crearea neuropeptidelor la nivel fiziologic – rasul readuce sangele la nivelul cortexului – este, asa cum am spus, opusul raspunsului pe care corpul il ofera la stress. Rasul ne face sa fim mai constienti si lucizi. Unul din partenerii mei de training mi-a spus odata – cand eram suparat din cauza anularii unui zbor: Esti suparat, nu? Daaa… Pai, atunci de ce nu practici unele din lucrurile pe care le predai in cursurile tale? Si am ras si am realizat din nou ca rasul te readuce in control.

2. Spuneti de fiecare data ca misiunea dumneavoastra ca trainer si coach este aceea de a dezvolta oameni profesionisti. Avand in vedere ca toti avem certificate si diplome de project management, de NLP, etc., cum ati organiza examenul pentru obtinerea unui certificat de umanitate/om profesionist?

De fapt, chiar am in cartea mea o serie de sapte lectii despre cum sa devii un om profesionist si am dezvoltat si un system de evaluare – sunt extreme de simple. Prima lectie se refera la cat de mult iti iubesti munca, a doua iti pune o intrebare – iti folosesti calitatile / talentul pentru a face un serviciu oamenilor, iti place sa ii ajuti pe ceilalti oameni (majoritatea cred ca este doar un job dar, de fapt, este doar o forma de ajutor), a treia este chiar subiectul acestui curs – iti iesi dn minti din cauza schimbarii?, iti pastrezi controlul mental?, cat de des iti iesi din minti? Si cum putem sa contracaram asta? Si tocmai de aceea vorbim acum despre psihologia acestui control mental, despre revenirea rapida in starea de control si despre re-alinierea la noua realitate.

A patra lectie – te vezi pe tine insuti, iti folosesti puterea mentala sa te vezi pe tine insuti in pozitia pe care ti-o doresti? – pentru ca auzim atat de des personae spunand – Eu nu ma vad facand asta nicidecum! si nu o sa faca – acesta este modul in care functioneaza creierul, proiecteaza si creeaza realitatea vorbita. A cincea – stii ceea ce pretuiesti cel mai mult in viata? pentru ca daca iti cunosti valorile, este usor sa iei decizii si daca nu iti cunosti valorile, o sa faci compromisuri si, in primul rand, nu o sa-ti placa de tine insuti si va fi dificil sa iei o decizie. Plecand de la aceasta idee, lectia sase se refera la faptul ca daca nu stii incotro mergi, mai multa viteza nu o sa ajute la nimic. Trebuie sa-ti conturezi o misiune – Dumnezeu nu o sa coboare din ceruri sa-ti spuna – Ghici ce? Uite-ti misiunea! – nu, tu ai aceste calitati, aceste aptitudini, tu vrei sa ajuti lumea in acest fel si nu o sa lasi schimbarea sa-ti intrerupa parcursul, o sa realizezi obiective si poti sa te vezi inca de pea cum facand asta. Ultima lectie, lectia cu numarul sapte – o sa am grija de mine insumi si o sa-mi reincarc bateriile de-a lungul calatoriei pentru a-mi implini scopul – astfel, o sa meditez, o sa mananc correct, o sa ma odihnesc cum trebuie, etc.

3. In acest context, in ce masura considerati ca aceasta criza economica prin care trecem, este, de fapt, o criza morala?

Este o criza moral de anvergura si incepe cu Statele Unite. Sistemul bancar a profitat de lipsa de control, de lipsa de control guvernamental si legislative. Au trisat – o sa-ti imprumut banii acestia chiar daca, sa nu mai spui la nimeni, nu o sa poti sa-i returnezi – pentru ca eu castig bani daca ti-i imprumut. Mai tarziu, tu o sa esuezi, o sa-ti pierzi casa si tot ce ti-a ramas dar mie nu-mi pasa. Deci oamenii au facut asta si au intercut masura… Un total esec moral al Statelor Unite… al sistemului bancar si al nostrum, ca indivizi – imprumutam bani pe care nu putem sa-I dam inapoi, cumparam lucruri pe care nu putem, de fapt, sa le platim si astfel datoria creste din ce in ce mai mult – am determinat aceasta criza la nivel individual – a fost o alegere personala.

4. Daca ar fi sa preparati un elixir special pentru oameni de succes, cata educatie si cat talent ati adauga in creuzet?

Stii, oamenii nu trebuie sa se opreasca din procesul de invatare la nivelul cunostintelor. Stresul zadarniceste intregul potential al individului iar, in acest sens, oamenii au inceput sa aplice tehnici de meditatie. Acest fenomen este in creste in Statele Unite si pentru ca sistemul nostrum educational esueaza. Voi aveti intreaga cunoastere, eu trebuie doar sa o descopar si sa va determine sa o constientizati – acesta este rolul profesorului. Si fiind professor – eu sunt un professor corporatist – job-ul meu este sa-ti ofer tie sansa sa intelegi ca aceasta cunoastere este deja structurata in constiinta ta.

Omul este doar o retea de relatii si numai acestea conteaza pentru el. Antoine De Saint Exupery

Joi, 28 octombrie, am avut ocazia sa particip la o noua editie a Web Club (serie de conferinte organizate de Evensys).

Editia a avut ca subiect dilema contemporana a interactiunii online – (How To Start In Social Media) si care i-a avut invitati pe Bobby Voicu (Antreprenor Online & Blogger), Cristina Popescu (Romtelecom), Crenguta Rosu (DC Communication) si Alexandru Negrea (BCR).

Astfel, pornind de la speech-urile invitatilor precum si de la dezbaterea si knowledge-share-ul care s-a produs in sala, Cristi Manafu a avut oportunitatea sa lanseze, din partea organizatorilor, si ideea crearii unui nou club tematic de tipul unui Social Media Club (din pacate, in Romania de astazi, in care specialistii – poate, in special, pe social media – sunt foarte putini iar numarul diletantilor este in crestere, ideea este atractiva, momentan, la nivel de concept si la cel de potential educativ).

Victor Kapra, moderatorul conferintei, a anuntat, cu o nota semi-umoristica si cu substrat extrem de serios, cele mai recente stiri din domeniu: astfel, directorul de comunicare al Vaticanului a cerut seminariilor romano-catolice sa introduca in programa lor un curs de social media pentru ca raspandirea cuvantului Domnului sa beneficieze de toata puterea acestui nou canal. De asemenea, autoritatile de la Beijing vor utiliza retelele sociale pentru diseminarea informatiilor de partid si pentru masurarea tensiunilor sociale.

Continuand pe aceasta linie de evolutie atat in planul online cat, poate, mai ales in cel al atitudinii offline, Bobby Voicu a prezentat o serie din ideile ce stau la baza noii mentalitati create de butonul de Like. Astfel, discount-urile, promotiile, produsele gratis, informatiile si suportul sunt principalele resorturi care ii fac pe useri sa dea Like pe paginile de Facebook ale companiilor.

Facebook-ul este, inainte de toate, un spatiu social, like-ul definind un stil de viata (fanii Apple nu vor da niciodata like produselor Microsoft, right?) si o intreaga suma de aspiratii (desi exista si cazul unor pagini de Facebook de tipul Crenvurstila J care, desi nu corespund unor lovemarkuri, atrag fani prin faptul ca incurajeaza jocul).

Cu toate acestea, concluzia cea mai importanta este ca nu conteaza numarul de fani ci ceea ce fac companiile cu acestia dupa ce i-au convins sa fie fani – conturile inactive, campaniile defectuoase si ignorarea reactiilor negative fiind certain death in mediul online. Astfel, ei vor sa beneficieze de un insight al companiei si sa poata sa se implice activ in dezvoltarea brand-ului si crearea produselor.

In privinta comportamentului strict consumerist, insa, desi rata de click este mai mare pe Facebook decat pe Google, rata de conversie este mai mare pe acesta din urma tocmai datorita diferentierii dintre atitudinea de petrecere a timpului liber si cea de cautare si cumparare de produse prin care se definesc cei doi noi competitori publicitari).

Cristina Popescu, a spus ca, prin managementul componentei de social media, Romtelecom a incercat sa nu fie doar un subiect de discutie ci sa devina, in timp si un partener de dialog, respectand principiul ca tot ce se intampla in piata este o (mega)conversatie. Astfel, comunicarea nu este doar reactiva ci capata si un caracter proactiv (informatia predominand fata de mesajele de promovare), social media nefiind doar un alt canal de customer care (costurile pe call-center-uri nereducandu-se semnificativ).

Dupa 3 ani in care s-a confruntat cu o serie de crize online, Cristina Popescu considera ca principiul de baza care functioneaza si la nivelul online-ului este bunul-simt, mentionand ca inca nu exista retete sau manuale de bune practici in mediul online romanesc. Comunicarea pe social media este mai dificila decat comunicarea cu presa deoarece publicul este atomizat, acest aspect determinand schimbarea discursului corporatist precum si perspective ca relationarea online este job-ul unui singur departament. Social media poate avea, insa, un rol strategic, avand capacitatea de a crea comunitati in care userii se ajuta unii pe altii (de asemenea, si la nivelul intern al angajatilor), putand, de asemenea, genera modificari ale ofertei comerciale si, implicit, fidelizarea si cresterea numarului de clienti.

Bogdan Nitu (Webstyler) a reiterat ideea ca social media reprezinta o investitie pe termen lung si ca publicul este atras nu doar de simpla prezenta a companiilor ci de continutul relevant pe care acestea pot sa-l genereze, acestea fiind unele din motivele principale pentru care nu multe companii romanesti sunt prezente online. Prezentand campania online Sa Redam Cenusareasa Copiilor! (realizata pentru Casa Blu), Bogdan Nitu a explicat ca, in momentul de fata, este un overload de mesaje si campanii dramatice in online-ul romanesc si ca reusita depinde nu de capacitatea de advertising ci de acel call-to-action care poate oferi userilor sansa si tool-urile prin care pot actiona ei insisi, in numele unei cauze-simbol, pentru a schimba o stare de fapt virtuala si reala (asa cum s-a intamplat si in cazul campaniei Nae Pop).

Crenguta Rosu (DC Communication) a dezvaluit procesul de invatare in social media al agentiei pe care o conduce, amintind ca, intr-o lume cu informatie in flux continuu (determinand o supra-transparenta) si cu volume uriase de comentarii (cu tot cu trolii si haterii de rigoare), prima (a XI-a, dupa cum zice Minulescu) porunca este: Asculta, Priveste Si Taci!. Nu doar un singur departament trebuie sa inteleaga amploarea fenomenului de social media. Intreaga echipa face activitati de monitorizare, training-uri tehnice interne, sesiuni de sharing si intalniri cu specialisti din domeniu. Claudia Vilceanu (DC Communication) a detaliat ideea ca agentia reprezinta si un laborator de testare a retelelor sociale oferind exemplul relevant al experimentelor realizate pe Facebook care, in afara termenilor si conditiilor, poate genera warning-uri si restrictii variate, de la atentionarea asupra hiperactivitatii, nepermitarea adaugarii unor persoane necunoscute pana la verificari de log-in bazate pe IP geo-tagging si inregistrarea de costuri de publicitate pentru implementarea de Facebook Connect la diverse campanii si concursuri ale site-ului propriu. Astfel, se respecta principiul de baza: Facebook is for PEOPLE! Don’t misuse IT!

Alexandru Negrea, blogger cunoscut (www.alexandrunegrea.ro) si proaspat Social Media Manager al BCR (sau, dupa cum el insusi a marturisit ca scrie la nomenclatorul de profesii, analist marketing ) a exprimat o serie de idei conclusive despre social media, bine de tinut minte pentru companiile care au pornit pe calea integrarii acestei componentei in propria structura de comunicare: social media nu este gratis, nu face minuni, nu are rezultate imediat iar social media managerii nu sunt cu siguranta noii magicieni (eventual, de customer care, vanzari si alte cele) ai companiilor.

Social media nu este, astfel, nici vrajitoare, nici zana. Social media se invata si capata sens plecand chiar de la conceptul de social media: sharing. De cunoastere, de opinii, de experiente. Online. Si offline.

Voi, oamenii de afaceri, antreprenorii din offline si online, tinerii pasionati de inovatie, voi toti – cei ce pretuiesc si inteleg puterea ideilor in contextul in care traim, aveti oportunitatea sa urmariti live, astazi, 15 octombrie, la adresa www.tedxbucharest.com (printr-un serviciu sustinut de Hostway si Microsoft), seria de speech-uri si discutii de la editia 2010 a TEDx Bucuresti, de la ora 10.00 pana la 18.30.

Astfel, de la inventatori si oameni de stiinta precum Adrian Stoica, Adrian Bejan, Raluca van Staden la exploratori precum Andrei Rosu, la jurnalisti precum Catalin Stefanescu si Eric Weiner si pana la consultanti si antreprenori in business si social precum Radu Tatucu si Nik Halik sau Arnoud Raskin, veti putea vedea in direct prezentarile si dezbaterile (atat de in spirit cu inovatoarele TEDTalks) unei editii ce se anunta plina nu numai de idei ci si de inspiratie.

Un sfat personal final specific spiritului Arenei este nu doar sa urmariti. Asa cum spune sloganul TED, these are ideas WORTH SPREADING. Oferiti link-ul transmisiunii live ca pe un dar motivational si antreprenorial. Si gasiti astfel oameni care sa va impartaseasca si sa participe alaturi de voi la punerea lor in practica. Data viitoare ma astept ca pe voi sa va urmarim live spunandu-va povestea extraordinara.

PS Va recomand, de asemenea, pentru cei care nu au putut urmari transmisiunea live, sa ascultati (in reluare) speech-urile de la TEDx Bucuresti pe acelasi site – www.tedxbucharest.com – si sa va molipsiti de energia si inspiratia din sala.

Joi, 30 septembrie 2010, a avut loc, in Sala Iridium a hotelului Howard Johnson, conferinta CSR360 organizata de BizCampus Network, conferinta ce a implinit cercul de perspective al portalului de business (de laa HR la management, de la cariere la antreprenoriat si pana la Green si CSR). Intr-un mediu elegant, decorat simbolic de tablouri din frunze presate, echipa BizCampus.ro a reusit pasul extraordinar de a transforma o simpla conferinta tematica intr-o dezbatere publica.

Peste 150 de persoane, voluntari, reprezentanti de companii sau antreprenori au dezbatut asupra definitiei, rolului si puterii CSR-ului in mediul de business actual. Dragos Dehelean (ResponsabiliteSociala.ro), Dragos Tuta (Petrom) si Mircea Tomescu (Pleon Graffitti) au atras la inceput atentia asupra stadiului redus de intelegere si dezvoltare a departamentului de CSR inr-o companie, punctand asupra faptului ca, desi activitatea de CSR se desfasoara in prezent (si se poate dezvolta) fara implicarea directa a celorlalte departamente, trebuie sa existe o coordonare la nivel departamental care sa permita directorului de CSR sa realizeze actiuni in stransa legatura cu interesele si valorile brand-ului (in acest sens, a fost anuntata adoptarea standardului 26000 privind CSR-ul).

Cei trei P in varianta moderna de CSR (people, planet, profit) au fost adusi in discutie, atitudinea de responsabilitate sociala a unei companii neputand fi sustinuta de microproiecte secundare fara ca interesul si agenda publica a stakeholderilor (fie ei suporteri, critici sau justitiari, ei reprezinta comunitatea ce ofera acea license to operate proiectelor de CSR) sa se imbine cu viziunea companiei (sau cum ne place sa spunem, nu?, brand purpose).

De asemenea, Mircea Tomescu a prezentat alegoric faptul ca in fiecare companie exista un Uncle Scrooge care priveste activitatile de CSR doar prin prisma avantajului competitiv pe care acestea il pot aduce. Indicatorii de business trebuie sa fie scheletul unui proiect de CSR iar cresterea business-ului trebuie sa fie scopul primar pentru ca exista o serie intreaga de alternative mult mai profitabile pe termen scurt si, de asemenea, cu impact si la nivelul imaginii companiei (precum cause-related marketing – un exemplu relevant din punctul de vedere al sincronizarii valorilor brandului cu un return of investment echilibrat este parteneriatul dintre Pampers si UNICEF).

S-a discutat despre faptul ca CSR-ul intern este, adesea, confundat cu activitatile de HR iar, in acest context, un proces organizat de cercetare in randul stakeholderilor interni si externi nu este pus la punct inca.

CSR-ul este un domeniu ce se auto-regleaza intre haos si etica, intre business si umanitar. Astfel, o companie precum Pepsi a adoptat, prin proiectul Refresh Everything (mergand, daca mi se permite comparatia poate exhaustiva, pe modelul lansat de Google, 10 to the 100), CSR-ul nu ca pe o campanie de caritate ci ca pe un nou mod de a face business, finantand proiecte in toata lumea, generand o conversatie permanenta despre propriul brand si valori si atragand tineri cu influenta in propria generatie intr-o comunitate virala (in background fie spus, reclamele Pepsi din timpul SuperBowl-ului costau mai mult decat sumele investite in proiectul digital). Modele romanesti exista intr-o mica masura in aceasta categorie – companiile traind in continuare pe modelul filantropic ineficient al sponsorizarilor, parteneriatelor si endorsement-ului de scurta durata, dialogul ramanand la un nivel intermitent (in acest context, insa, reprezentanta BCR a amintit ca exista o tendinta de customizare de tip CSR a serviciilor – ca exemplu, in urma discutiilor dintre o serie de ONG-uri si banca, BCR s-a infiintat pachetul Comunitate).

Prima sesiune de discutii s-a incheiat intr-o nota oscilanta – CSR-ul pare a fi in momentul de fata un rau necesar pentru companii, acel norisor de desene animate care te urmareste peste tot dar care, desi te uda pana la piele, poate face sa creasca un camp de flori pe pamantul pe care il sadesti. CSR-ul pare a fi, din nou, o investitie in pierdere pe termen scurt si un potential imens castig pe termen lung la nivelul increderii pe care consumatorii transformati peste noapte in stakeholderi o vor avea in companii. CSR-ul reprezinta sansa logistica de a realiza o harta a nevoilor sociale astfel incat deciziile de business sa fie luate tintit (pentru a nu planta cu totii copaci doar pentru ca vom aparea la jurnalul de stiri).

In continuare, Alina Stanciu (Ogilvy PR) a subliniat faptul ca bugetul de CSR nu tine numai de linia marketing ci ca acest buget trebuie sa fie la indemana CEO-ului pentru a oferi acestuia perspectiva completa a ceea ce compania poate realiza in mod sustenabil atat la nivel intern cat si extern, aceasta atitudine fiind sustinuta si la nivel legislativ, de exemplu, prin deducerea din impozitul pe profit a investitiilor in tehnologie verde. In acest sens, este esential ca dialogul cu stakeholderii (de la angajati, actionari si pana la clienti si comunitate) sa se desfasoare organizat (prin noul proces de eco-audit, prin campanii interne de creativitate si responsabilizare – un exemplu fiind proiectul Stop Talking! Start Saving! al celor de la IBM).

Raul Pop (Recolamp) a prezentat in paralel, scaderea bugetelor de CSR (cu 30% mai mici decat in 2009) si cresterea interesului consumatorilor fata de acest proces, sustinand necesitatea de a rafina mesajul de CSR, procesul de comunicare si impactul tinand foarte mult atat de ambalaj cat si substanta. S-a reiterat astfel ideea ca nu cuvintele si conceptele frumoase care par sa se potriveasca cu finantatorul si nici constructia pe emotia si senbilitatea publicului-tinta va valida un proiect de CSR ci o viziunea clara a ROI-ului (care sa cuprinda bugetul, usurinta implicarii, masurarea impactului, implicarea angajatilor, credibilitatea, customizarea si capacitatea de mobilizare). Proiectele de tip green au un impact pe terme lung, dificil de calculat si raportat si de aceea companiile prefera proiectele sociale, cu impact vizibil si pe termen scurt.

Discutia a capatat o nota de analiza sociala prin comparatia cu natiunile vestice care, atat la nivel corporatist cat si la nivel social, au reusit sa rezolve problemele initiale de logistica si infrastructura, avand insa baza educatiei. La nivelul Romaniei, in cadrul companiilor putem sa ne bazam pe acel peer pressure din birouri iar in cadrul serviciilor publice putem doar spera la eficienta amenzilor si la imbunatatirea educatiei. In acest context, Alina Stanciu a concluzionat elegant ca CSR-ul este, insa, un tip de forward thinking axat pe solutii si nu pe probleme.

Dan Dumitrescu (Civika.ro) a intrebat din start cat costa responsabilitatea (raspunzand, subtil, cu litere mici – inca e ieftin). Astfel, ca un ice-breaker cu talc, a povestit participantilor ca membrii echipei Civika recicleaza in fiecare luna hartie iar din banii obtinuti cumpara ciocolata . Mergand pe linia evolutiei CSR-ului, a amintit exemplul SMURD care in 1990 a fost fondat exclusiv pe baza de donatii si voluntari. In 2001, Parlamentul a adoptat legea voluntariatului pentru ca peste 9 ani, in actualul 2010, sa avem peste 200.000 de ONG-uri inregistrate in Romania, in ciuda faptului ca doar cateva sute sunt cateva active. Dan Dumitrescu a imbinat perspectiva ONG-urilor si a companiilor si a reiterat ideea ca finantarea va merge catre proiectele misto si ieftine, cu valoare emotionala si comerciala, cu expunere media all-round. Proiecte precum Guerrilla Gardening, Bikewalk, Lecturi Urbane sau amplul Let’s Do It, Romania! sunt exemple de initiative (atat internationale cat si romanesti) cu cost (aproape!) zero care au atras poate, prea putin, interesul brand-urilor. Astfel, Let’s Do It, Romania, desi a obtinut o finantare de doar 20.000 Euro (in Estonia, proiectul obtinand peste 500.0000 Euro finantare), a reusit sa stranga peste 200.000 de voluntari care au reusit sa colecteze peste 500.000 de saci de gunoaie intr-o singura zi, 25 septembrie. In ciuda acestei realitati, imbucurator este faptul ca aceste proiecte continua si in faza de follow-up oferind comunitatii instrumente de actiune si o infuzie de change-agents tineri.

Concluzia sesiunii a fost ca proiectele de CSR nu trebuie comparate cu o campanie media atat timp cat statutul de consumator e diferit de cel de cetatean (iar promotiile de 2+1 gratis vor fi mereu diferite fata de o donatie de sange). Intr-o aritmetica simpla, conteaza sa nu poluam mai mult decat plantam, nu?

Am avut a nu stiu cata oara sentimentul ca participantii se vor comporta la fel ca si pana acum cand vor iesi din sala. Dar am inteles efectul, cel putin pe termen scurt, al acestor conferinte: despre CSR se va vorbi si in saptamanile ce urmeaza, si in ONG-urile si in companiile care au avut reprezentanti in sala. Se va vorbi printre amici, prieteni, cunostinte de business, se vor imparti pareri, perspective, idei de dezvoltare, de dragul de a vorbi frumos sau din pasiunea de a convinge. Pana la urma, vom ajunge sa intelegem ca omul, mai intai si mai apoi, compania, se vor transforma cu adevarat (social si responsabil).

22 septembrie 2010, hotelul Howard Johnson, sala Platinum. Antreprenori, tineri cu aspiratii, persoane care privesc la (cel putin) 360 de grade in jurul lor. Semn ca BizCampus Network a organizat inca un eveniment din seria sa deja bine-cunoscuta, forumul Antreprenor360.

Pot spune ca sesiunile de prezentari mi-au creat sentimentul ca, la nivel de antreprenoriat, avem o sumedenie de variante, perspective si viziuni: am privit, astfel, la 90 de grade perpendicular pe masa speakerilor, unde Dragos Manac (fondator al solvabil.ro), Vlad Stan (guru in ale start-up-urilor la SeedMoney) sau Ciprian Gavriliu (managing director al agentiei PlayTheBalls) au explicat ca atitudinea de antreprenor nu se schimba odata cu crizele: Pot ajunge la Odessa? Da? DA! O sa vad pe parcurs cum reusesc eu, ma imprumut de la prieteni, fac autostopul, etc., etc. dar ajung cu siguranta! Daca m-am hotarat, o fac! a fost tonul hotarat al alegoriei si sloganului ad-hoc creat de Vlad Stan.

Toti participantii au privit si au interactionat la 360 de grade cu intreaga sala atunci cand s-a discutat despre antreprenori, freelanceri sau intraprenori (angajatii cu initiativa si spirit intreprinzator, in traducere libera) iar un aspect predominant a ramas: nu ideile, nu viziunea ci determinarea si increderea in propria pasiune conteaza extraordinar de mult! In finalul forumului, doi dintre antreprenorii de succes prezenti cu povestile lor in cartea How I Did It (lansata de BizCampus Network pe 7 iulie 2010), Mihaela Perianu – AIMS si Marius Dosinescu – Avantaj Net Interactive au depanat amintirile si lectiile de viata ale dificilor si haoticilor ani 90, 2000 (si 2010, nu?) ai companiilor lor.

De ce se tot spune ca viitorul nu este previzibil cand toate temerile mele se implinesc? Preluand o serie de definitii tragi-comice de pe site-ul probabil prea putin cautat de antreprenorii romani – www.despair.com, Mihaela Perianu a povestit cum a trecut de la recrutare si HR la training facut pe genunchi si pana la o companie cu divizii specializate (AIMS) si cu o franciza extrem de profitabila pe partea de training (Dale Carnegie), construind mereu pe bazele a ceea ce a acumulat si invatat anterior, aducand mereu upgrade-uri serviciilor si domeniului in care s-a implicat, niciodata insa incercand sa reinventeze roata. Pe timp de criza, sfatul amuzant de final al Mihaelei Perianu a fost ca daca nu reusesti sa gasesti solutii macar sa poti face bani buni din prelungirea problemei.

Dand exemplul personal al companiei Avantaj Net, Marius Dosinescu a reiterat ideea ca trebuie sa credem in ceea ce ne place sa facem insa a atras atentia asupra faptului ca pasiunea nu este de ajuns, astfel incat 1-2 ani de documentare si specializare pe un domeniu, desi pot parea ani pierduti la inceput, pot salva mult mai multi ani la nivel de dezvoltare a business-ului propriu. Intr-o piata mult mai aglomerata si diversificata, invadata de freelanceri, sfatul lui Marius Dosinescu a fost ca antreprenorii zilei de astazi sa se concentreze pe oferirea unor servicii de foarte buna calitate inainte de a se uita in carti pentru a studia marile teorii despre cresterea peste noapte a business-ului.

Pana la urma, nu a fost doar un forum de 360 grade. A fost de asemenea, un forum de 1 grad si 720 de grade. 1 grad pentru ca am realizat ca trebuie sa ne analizam cu foarte mare atentie pe noi insine pentru a intelege ce temeri, probleme, contexte ne opresc din a face pasul spre antreprenoriat. 720 pentru ca miscarea de revolutie (in jurul planetei antreprenorilor) continua. Ideea e sa nu ramanem doar observatori si sateliti.

Si a fost editia a III-a a BizCamp, tabara de business pentru studenti si tineri profesionisti organizata de portalul BizCampus.ro in perioada 22 – 23 martie la hotelul Howard Johnson din centrul capitalei. A fost o editie care demonstreaza ca vor mai fi si alte editii, ca mai este nevoie si de altele si ca un update al cunostintelor si aptitudinilor este mai mult decat necesar intr-o perioada in care criza/crizele transforma modul cum privim si actionam in mediul contemporan de business.

Toata lumea merge in ziua de azi la conferinte, workshop-uri, seminarii, training-uri… Toata lumea are in CV trecute participari la toate evenimentele de acest gen. Uneori in majoritate sau minoritate, acelasi fete, fete noi, studenti de anul III care cauta lucruri concrete precum oportunitatile de cariera, angajare (sau macar internship!) sau studenti de anul I care incearca sa tina pasul cu lumea si sa afle in ce fel trebuie sa iti prezinti CV-ul sau pe tine insuti la un interviu corporate.

Editia a III-a a BizCamp mi-a dovedit acest lucru: evenimentele de cariera din Bucuresti nu trebuie sa se diferentieze intr-un mod cu totul si cu totul special unele fata de altele ci trebuie sa livreze informatii, instrumente mentale de lucru si modele: aici si acum.

M-a surprins placut, chiar de la inceput (pe mine si pe ceilalti nefumatori din sala!) reprezentatul JTI, Neil Coupland prin dezinvoltura si energia omului de tip plurivalent cat si prin deschiderea neobisnuita a unui vicepresedinte de multinationala. A fost startul ideal pentru ca cei peste 150 de participanti sa inteleaga ca sfaturile primite in cadrul BizCamp nu sunt numai sfaturi de job si cariera ci si sfaturi de viata.

Per total, consider ca BizCamp a beneficiat, asa cum spune o mult-difuzata reclama la moda de la noi, de un mixul potrivit pe trei planuri:

A reunit sub aceeasi umbrela de invatare atat corporatii precum Accenture, JTI sau Coca-Cola HBC, companii de consultanta de tipul Corporate Dynamics, companii de training – reprezentate de Result Development cat si institutii de educatie – ASEBUSS, Erudio -, agentii de creatie precum Saatchi&Saatchi sau Graffitti BBDO sau traineri freelanceri.

A reusit sa prezinte tinerilor participanti oameni din toate categoriile profesionale: manageri de resurse umane, directori de departament dar si traineri, consultanti sau oameni de televiziune.

In final, BizCamp a abordat o serie de tematici ce au devenit subiecte aprinse de dezbateri in lumea calitatilor unui tanar ce isi incepe o cariera, fie ea intr-un mediu corporatist, fie intr-unul antreprenorial: creativitatea, talentul, dezvoltarea personala, branding-ul personal si conexiunile dintre management si leadership sunt concepte ce trebuie asimilate atat de proaspatul angajat ce vrea sa promoveze cat si antreprenorul incepator ce vrea sa revolutioneze online-ul.

Asa cum spune si mott-ul intregului eveniment, tinerii pot fi inspirati de persoane, idei, discutii. Conteaza insa sa ca pe baza acestora isi creeze aspiratii pe masura. Si, vorba VP-ului de la JTI, sa fie insanely curious all the time!

Ajuns la a 4-a editie, organizat de Evensys pe durata a doua zile (23 – 24 martie) in cadrul select al JW Marriott Bucuresti, PR Forum s-a dorit a fi si anul acesta evenimentul care defineste si clarifica trend-urile de comunicare si relatii publice in mediul de business din Romania. Premisele au fost asigurate atat de agentiile partenere cat si de invitatii si tematicile abordate, provocatoare si (r)evolutionare.

Am remarcat, in primul rand, ca si specialistii in PR din Romania pot avea probleme de comunicare, intelegere si raportare la o singura viziune. Intre ei, fata de participanti, in relatie cu mass-media. Astfel, la prima conferinta a zilei, Sorana Savu (Premium Communication) si Crenguta Rosu (DC Communication) au punctat faptul ca, in 2009, PR-ul s-a reorientat, ca servicii, spre taramul consultantei strategice, creand imaginea fragila a managerilor neajutorati pe timp de criza care nu mai stiu ce sa spuna, cum si cui sa spuna.

Managerul Premium Communication a continuat afirmand ca intreaga criza a accentuat nu numai calitatea informarii si relevanta pe nivele a comunicarii, ci si redundanta necesara a acesteia astfel incat politica interna a companiilor sa fie vizibil congruenta cu cea externa. Astfel, s-a creat impresia ca mediul romanesc are o nevoie esentiala de crize pentru a putea produce o comunicare in adevaratul sens al cuvantului. Marius Ghenea a observat, insa, ca ceea ce este credibil in mediul corporate romanesc nu este intotdeauna si sincer.

Sesiunea speciala l-a avut in prim plan pe Pascal Beucler, CSO al MS&L Group care a intarit imaginea purtatorilor neoficiali de cuvant si mesaj, amintind de noile concepte ale democratiei digitale si ale noii agora in care consumatorii devin adevarata audienta. Mergand pe aceasta linie, Pascal Beucler a propus o noua definitie pentru PR, People Relations fiind paradigma online ce sta sub semnul word-of-mouse.

Calin Clej, Marketing Manager PepsiCo a prezentat proiectul global Refresh Everything care, desi aminteste de initiative precum 10 to the 100 a celor de la Google, se doreste a fi noua strategie de business a producatorului de bauturi racoritoare. Proiectul, organizat pe baza oferirii de granturi ideilor tinerilor de a schimba lumea in diferite domenii (health, education, etc.), prezinta o atitudine noua, de CSR controlat a celor de la Pepsi. Incercarea de a redefini mediul virtual ca adevaratul mediu real sau sustinerea teoriei disparitiei comunicarii offline nu au facut prea mult bine, din pacate, prezentarii acestui proiect.

In continuare, specialisti din online (Bobby Voicu, Victor Kapra), din print & TV (Claudiu Serban – EVZ, Adina Vasilescu – Sanoma Hearst) si din PR (Ioana Manoiu – GMP PR, Bogdan Olteanu – Millenium Communications) au revizitat cu o perspectiva adaptata anului 2010 aparentul nesfarsit conflict dintre old media si new media, concluzia majora a panelului fiind aceea ca nu putem proclama moartea printului atat timp cat exista cititori elevati si jurnalisti care pot produce continut de calitate.

O aparitie controversata, comentata indelung atat pe TwitterWall-ul instalat la eveniment cat si ulterior, pe diferite blog-uri si forumuri ale participantilor si mass-media prezenta, a fost cea a lui Lucian Mandruta care s-a declarat plictisit de stilul si ritmul prezentarilor anterioare si care a subminat importanta celor care faceau livetweeting si liveblogging la eveniment.

Incercand sa nu iau partea nimanui, voi afirma doar ca este extraordinar sa pot impartasi lumii mele de followeri pe twitter si friends de facebook o ideea interesanta a domnului Beucler sau a lui Bobby Voicu insa in momentul in care o serie de participanti pun hashtag-ul in dreptul #prforum (a se retine ca #prforum a fost pe locul 1 in topul hashtag-urilor din Romania pe 23 martie) doar pentru a aparea pe panza din fata retroproiectorului, pentru a face retweet nonstop (intr-un cerc restrans) sau pentru a pune o intrebare pentru care, aparent, nu au voce/curaj, online-ul si live-ul devin triviale, in genul stenogramelor de la tribunal sau partid.

Inchei cu atentie si apreciere pentru tematica si prezentarile oamenilor din cadrul seminariilor specializate, cu un focus deosebit pentru Mircea Tomescu (Pleon Graffitti), cel care a demonstrat publicului – prin studiul de caz referitor la intinerirea imaginii unui producator auto – ca nu numai creativitatea, comunicarea corporatista sau social media pot face diferenta intr-o campanie de comunicare ci, in special, cunoasterea psihologiei clientului si omului, punctand asupra paralelei dintre experienta si poveste (a se citi premiantul Nobel, Daniel Kahneman) si despre talentul celor capabili sa produca amintiri anticipate.

Un lucru pe care antreprenorii ar trebui sa si-l aminteasca neaparat pentru urmatorul pitch!

Daniel Daianu este un nume cunoscut in mediul de afaceri romanesc: profesor de economie, fost economist sef al BNR si ministru de finante al Romaniei in perioada 1997-1998. In cadrul unei recente conferinte despre modelul est-european de crestere economica, am avut ocazia sa-l provoc pe domnul Daianu la o discutie despre rolul si locul antreprenoriatului in misiunea de iesire din criza. Dialogul s-a prelungit si catre imaginea de super-eroi pe care o serie de antreprenori adevarati o pot dobandi prin stabilirea unui nou si imbunatatit framework de dezvoltare economica. Va las, astfel, sa asistati la un pitch deghizat in interviu – pentru investitia in mentalitatea voastra antreprenoriala.

In mediile de afaceri straine, exista din ce in ce mai mult perceptia ca economiile instabile/proaste sunt benefice pentru dezvoltarea mediului antreprenorial. In ce masura este valida aceasta perspectiva pentru start-up-urile si initiativele de business din Romania?

Nu impartasesc aceasta opinie. Sa ne gandim la ariile din lume care sunt recunoscute pentru intensitatea procesului de inventie si inovatie; ma refer la Sillicon Valey, in SUA, triunghiul din Carolina de Nord si Cambridge (Mass), tot in SUA, Bangalore in India. A gandi ca instabilitatea funciara stimuleaza spiritul de intreprindere mi se pare o citire deformatoare a realitatii. Este drept ca, daca prin spirit antreprenorial inteleg trading, arbitraj…. am putea accepta o asemenea teza. Dar foarte departe de acceptia pe care o consider fireasca. Si cum poti dezvolta afaceri noi daca nu ai acces la credit, daca mediul de afaceri inseamna instabilitate fiscala si de reglementare, etc.? Deci nu impartasesc acest punct de vedere care ar avea o inferenta aiuritoare: sa cream cat mai multa instabilitate intr-o economie daca dorim sa stimulam spiritul de intreprindere.

Cat de mult credeti ca este prea riscant pentru un roman sa devina antreprenor in aceasta perioada si cat de sigur este sa ramana angajat cu tentative after workhours in domeniul antreprenoriatului?

Nu toti oamenii sunt inzestrati cu spirit de intreprindere. Aceasta este o inzestrare rara. Iar in perioade de criza adanca, inclinatia pentru a asuma riscuri este, statistic vorbind, in diminuare. Asa cum arata criza de acum, statul a fost obligat sa intervina pentru a diminua riscuri sistemice care au amenintat functionarea economiilor. Dar exista oameni care deslusesc oportunitati in perioade de criza — potrivit semnului lingvistic din alfabetul chinezesc: unde exista criza este in acelasi timp si oportunitate. Insa nu la traderi ma refer ci la cei care pun pe picioare afaceri noi, care ajuta la iesirea din criza, care creeaza noi locuri de munca, etc. Aceasta situatie este valabila si pentru Romania, chiar daca mediul nostru de afaceri este mai putin prietenos in raport cu standardele din UE (gandindu-ma la afaceri curate, oneste).

In ce proportie credeti ca luciditatea planurilor de afaceri si calitatea ideilor antreprenorilor romani pot suplini lipsa investitiilor si a infuziilor de capital in raport cu antreprenorii straini?

Nu pot da un raspuns care sa judece definitiv comunitatea oamenilor de afaceri autohtona. Observ insa unele performante individuale exceptionale. Este aceeasi logica pe care o intalniti pe piete: o persoana poate bate piata, dar piata in ansamblu nu se poate bate pe sine!

In raport cu re-analizarea modelului de crestere economica la nivel global, exista documentare precum Zeitgeist Addendum care prezinta conspiratii mondiale in privinta sistemului bancar si a incurajarii consumerismului exagerat. Cat de mult trebuie sa urmam directiile unui G20 (ce incurajeaza cheltuirea cotidiana, in contextul crizei, in dauna economisirii prin fonduri straine de investitie) si cat de mult trebuie sa devenim persoane care se bazeaza pe surse multiple de venit?

Criza ne-a aratat clar ca nu este o strategie buna sa ne axam pe consum si investitii in mall-uri. Solutia ar fi sa punem accent mai mare pe economisirea interna si pe productia de bunuri destinate atat exportului, cat si acoperirii cererii interne.

Prima parte a interviului cu Marius Ghenea o puteti citi aici.

Cunoscand o serie de antreprenori si oameni de afaceri straini, ce diferente de stil de viata, de principii, etc. ati remarcat fata de cei romani? (si mai ales, ce gap-uri?)

Nu vad diferente semnificative, altele decat cele culturale (care exista nu doar intre antreprenorii din Romania si respectiv China sau Estonia, ci si intre alte catogorii sociale din aceste tari). Toti antreprenorii din lume sunt oameni care au initiativa, care inoveaza in domeniul lor de activitate, care isi asuma riscuri dar si responsabilitati, care nu au prea mult timp pentru altceva decat pentru propria afacere (ceea ce de multe ori inseamna ca nu petrec prea mult timp cu studiile formale, desi nu este neaparat o regula generala).

In ce masura credeti ca ar fi benefica o organizatie nationala a antreprenorilor care sa obtina, prin lobby, facilitati pentru initierea de afaceri in Romania?

Ar fi o idee foarte buna, daca i) ar fi cu adevarat o asociatie reprezentativa (sectorial, geografic, dar si ca numar de membri, ca valoare cumulata a afacerilor detinute, etc.) si ii) ar avea cu cine sa discute, in mediul guvernamental. Pentru scurt timp, Romania a avut un minister al IMM-urilor, care ar fi partenerul natural de discutie pentru orice Asociatie antreprenoriala, dar in prezent un astfel de minister nu mai exista (o idee foarte proasta de reducere a costurilor guvernamentale: in opinia mea, acesta ar fi ultimul minister care ar trebui desfiintat, tinand cont ca antreprenoriatul este si va fi si in viitor cea mai dinamica parte a economiei romanesti, a oricarei economii normale!)

Daca vreti sa incepeti acum o afacere, ganditi-va de doua ori inainte de a renunta la job

Cat de mult credeti ca este prea riscant pentru un roman sa devină antreprenor in aceasta perioada si cat de sigur este sa ramana angajat de tip intraprenor sau macar cu tentative after workhours in domeniul antreprenoriatului?

Cred ca in aceasta perioada, oricine are un job sigur, ar trebui sa se gandeasca de doua ori inainte de a renunta la acel job, indiferent ce oportunitate ar aparea. Viata unui antreprenor este extrem de stresanta, plina de pericole si riscuri, iar mai ales intr-o asemenea perioada, riscurile asumate ar putea fi mult prea mari fata de posibilele avantaje ulterioare, comparand aceste potentiale beneficii cu cele care rezulta din activitatea curenta, ca angajat sau „intrapreneur” intr-o companie.

Beletristica exista de mii de ani, cartile de business doar de cateva zeci de ani

In ce proportie pretuiti cartile de business mai mult decat cele de literatura? Mentionati, daca se poate, o invatura aplicabila în lumea antreprenoriatului extrasa dintr-o carte de beletristica.

Imi place infinit mai mult sa citesc beletristica, mai ales ca din acest punct de vedere, omenirea a generat opere valoroase intr-un interval de cateva sute (de fapt, prin extensie la cultura greaca si romana, chiar cateva mii) de ani. Cartile de business s-au scris doar in ultimele zeci de ani, daca nu luam in calcul Arta Razboiului a lui Sun Tze, care este nu doar un tratat de tactica militara, ci poate foarte usor fi transformat intr-un tratat de „arta a business-ului” (am scris cate ceva despre aceasta carte pe blogul meu). O alta carte care mi se pare ca genereaza invataturi valoroase pentru antreprenori, desi este o carte de literatura clasica, este Agonie si Extaz a lui Irving Stone (o recenzie se gaseste la fel pe blogul meu), pentru ca in realitate, Michelangelo, ca si alti mari renascentisti (Leonardo, de exemplu), a fost un antreprenor, ca si spirit, iar creatiile lui pot fi asimilate usor unor proiecte antreprenoriale: pentru fiecare pictura si sculptura trebuia sa gaseasca finantare, trebuia sa construiasca bugete, trebuia sa gaseasca o piata de desfacere, si toate acestea in secolul XIV, intr-o societate europeana care abia iesea din feudalism.

Antreprenorii ar trebui sa-si inceapa afacerea in Romania, dar sa o extinda la nivel international

Unde credeti ca au sanse mai mari de a se dezvolta pe plan antreprenorial tinerii romani plecati la studii antreprenoriale: aici sau acolo?

Aici, indiscutabil. Cred ca e foarte greu sa te integrezi atat social, cat si antreprenorial, intr-o tara straina. Cred in plus ca Romania ofera inca suficiente oportunitati antreprenoriale, astfel incat sa fie considerata prima optiune a unui antreprenor roman, indiferent unde si-ar fi facut acesta studiile. Evident, ar fi minunat ca un asemenea antreprenor roman sa inceapa dezvoltarea afacerii lui in Romania, dar sa incerce ulterior o expansiune internationala, mai ales ca in era Internetului, piata devine tot mai mult una globala.

Avand in vedere rata redusa de absorbtie a Romaniei in ceea ce priveste fondurile europene, cat de mult credeti ca s-ar putea realiza (cu astfel de fonduri) in tara noastra proiecte de antreprenoriat care sa indeplineasca si un scop public/civic?

Spatiul care poate fi acoperit din acest punct de vedere este urias, tocmai pentru ca s-a facut foarte putin pana acum. Din pacate, deja timpul ramas este destul de scurt, am intrat totusi in UE in 2007, iar in perspectiva lui 2013, majoritatea proiectelor de acest gen ar trebui incheiate (sau macar demarate, din punct de vedere al obtinerii finantarii). Aici criza a jucat un rol nefast, pentru ca a inhibat exact acesti ani in care Romania chiar putea sa acceseze sume semnificative, inclusiv pentru proiecte comunitare, dar in plus si pentru proiecte de resurse umane, de ecologie, de dezvoltare IT si Internet, ca sa indic doar cateva axe importante.

In ce masura putem spune ca aceasta criza a oferit un avans pe piata finantarii fondurilor de investitii in raport cu ingerii de business precum si cu alti antreprenori in expansiune?

Jucam in ligi diferite, asa ca nu se pune problema ca unii au castigat, iar altii au pierdut. Dimpotriva, este un ecosistem complex de business, care nu functioneaza bine decat atunci cand toate componentele lui functioneaza bine: daca nu sunt suficiente start-up-uri cu potential de succes, nu sunt destule investitii business-angel, astfel incat, peste 2-3 ani, nu vor fi suficiente proiecte maturizate din aceste investitii de tip seed-capital care sa poata discuta cu fondurile mai mari de investitii sau de venture capital. Fondurile de investitii au nevoie de business-angels in prima faza, asa cum noi avem nevoie de antreprenori valorosi, dedicati si cu proiecte de succes.

Cat de recomandabil este pentru ingerii de business în aceasta perioada sa adopte metoda co-finantarii proiectelor cu potential?

Riscurile sunt mai mari in aceasta perioada, din cauza crizei economice, asa incat trebuie analizat potentialul de randament si comparat cu acest risc suplimentar. In aceste conditii, randamentul estimat ar trebui sa fie superior celui estimat intr-o perioada normala de piata, pentru ca o astfel de investitie sa ramana recomandabila.

“Cred ca se exagereaza importanta pasiunii in geneza unui business”

Credeti ca exista milionari care au facut sau poate inca fac ceea ce nu le place doar pentru ca au descoperit o nisa profitabila?

Nu stiu prea multe lucruri despre milionari, insa este clar ca oamenii de afaceri valorosi nu analizeaza proiectele de business pur si simplu pe baza unui hobby sau a unei pasiuni personale, ei ar trebui sa aiba o abordare obiectiva, ceea ce poate insemna intrarea intr-o afacere care sa nu reprezinte exact ceea ce le-ar placea lor sa faca din pasiune. Cred ca se exagereaza importanta acestei chestiuni in geneza unui business. Pasiunea unui antreprenor trebuie sa fie in tot ceea ce face pentru business-ul sau, nu doar un hobby cu privire la activitatea de baza. Este absolut minunat cand aceste lucruri se suprapun, insa asemenea situatii sunt foarte rare, dar si riscante, pentru ca antreprenorul poate sa fie atat de atasat de business-ul sau, care este si pasiunea sa, incat sa nu mai vada bine realitatile obiective ale pietei, ceea ce ii poate fi fatal…

Marius Ghenea este recunoscut ca un manager extraordinar. Ca un model antreprenorial romanesc. Ca un maestru al exit-urilor din business-uri de succes. Ca un investitor cu un al saptelea simt pentru afaceri cu potential. Ca un mentor cu multi candidati offline si online la statutul de invatacei.

Lasand insa in urma mult repetatele povesti de succes ale Flamingo si Flanco si departandu-ne, doar pentru putin timp, de succesul pe care Fit Distribution, actualul sau grup de companii, il are in comertul online, realizam ca Marius Ghenea este unul dintre putinii oameni din Romania care isi permit si adera la o viziune de ansamblu a pietei si a lumii, totodata.

Dincolo de antreprenor, investitor sau manager, Marius Ghenea este omul care incearca sa aiba o cunoastere enciclopedica. Cunoastere care nu il ajuta in mediul de business ci in viata, per total. Si pentru ca am vrut sa inteleg cum gandeste un astfel de om, a avut amabilitatea sa ne raspunda la cateva intrebari.

Cat de multe sunt ideile de afaceri pe care regretati ca nu le-ati finantat in raport cu cele deja dezvoltate?

Pentru mine, problema nu se pune in acesti termeni. In general, atunci cand nu am finantat un proiect de business (niciodata doar o idee), am luat acea decizie pe baza unei analize, astfel incat sa ma asigur ca, tinand cont de informatiile existente la acel moment, pot sa iau cea mai informata decizie. Asa ca regretele nu isi au locul aici.

In ce masura au companiile detinute de dumneavoastra strategii de back-up care se activeaza automat in caz de criza sau pe perioade de recesiune?

Nu avem asemenea strategii de back-up, cred ca o companie antreprenoriala mica sau medie trebuie sa ramana cat mai flexibila, chiar daca e necesara si o intentie strategica clara de dezvoltare. Asa incat, daca o criza de orice fel sau o recesiune lovesc intreaga economie, sau doar sectorul respectiv in anumite cazuri, compania aceasta poate sa se adapteze rapid la schimbarile de piata.

In strainatate, precum si recent în Romania, au loc evenimente precum Launch48 sau Start-Up Days care provoaca tinerii la realizarea unor noi business-uri în timpi record. Ridicandu-vă din fotoliul de mentor, cat de mult v-ar mai placea sa participati chiar dumneavoastra la astfel de competitii?

Ca sa particip la asemenea competitii, ar trebui probabil sa am o varsta ceva mai tanara, nu ma mai vad in pozitia de a concura impreuna cu un grup de tineri, pur si simplu pentru ca am invatat, din experienta, ca ei sunt mai rapizi si ca pot intr-adevar realiza timpi record. Eu ma vad mai mult in rolul persoanei care poate furniza anumite resurse care nu sunt usor accesibile antreprenorilor tineri, respectiv finantare, experienta in diverse domenii de activitate antreprenoriala, suport in conturarea si apoi urmarirea unei viziuni.

Cat timp invatati pe zi? (lucruri, experiente, oameni noi)

In sens larg, tot timpul. In sens strict, citesc multa literatura de business, acolo este sursa mea cea mai importanta de informatie structurata, care chiar ma ajuta mult in activitatea mea. In paralel, orice discutie cu oameni de afaceri cu experienta, orice discutie cu niste consultanti valorosi, ca si orice intalnire cu tineri antreprenori ma ajuta sa invat lucruri noi.

Cum va alegeti conferintele la care participati si parteneriatele de mentoring pe care le încheiati?

In primul rand, fiind o strada cu doua sensuri, trebuie sa fiu invitat. Ma bucur sa vad ca, in ultimii ani, multe organizarii de tineri antreprenori, studenti si lideri ma invita la conferintele lor si imi propun diverse proiecte interesante, inclusiv pe partea de mentorat. Uneori, timpul este insa limitat, asa ca incerc sa selectez bazat pe niste criterii simple si sper eu cat mai obiective: in primul rand, numarul si calitatea publicului participant (mai ales cand au fost editii anterioare, pot sa am o idee mai clara, de multe ori cer referinte de la terte persoane care au participat); in al doilea rand, componenta panel-urilor de vorbitori sau mentori care participa la acel eveniment, pentru ca valoarea acestora va avea un impact major asupra valorii si interesului audientei; nu in ultimul rand, incerc sa ma asigur ca organizatorii sunt extrem de seriosi si de profesionsti in ceea ce fac.

O ora cu un om bine conectat in mediul de business global poate valora milioane de dolari

Se spune, in mediile de consultanta de business, ca o ora petrecuta cu Jack Welch valoreaza 10000€. Mergand pe aceasta linie ipotetica, cu ce investitie concreta credeti ca este echivalabil un sfat dat de Marius Ghenea în domeniul antreprenoriatului romanesc?

Cu siguranta, mult mai putin decat timpul echivalent petrecut cu Mr. Welch, cu precizarea ca uneori, o asemenea ora cu un om bine conectat intr-un mediu de business global poate valora nu 10 mii, ci poate milioane de dolari, daca te poate ajuta sa incepi mai bine un business de succes. Cu siguranta, pe de alta parte, cred ca o astfel de ora are totusi o anumita valoare, atat din perspectiva discutiilor propriu-zise, cat si ca posibilitate de networking, eu putand sa pun asemenea tineri antreprenori in contact cu persoanele potrivite, la nivelul potrivit, contact direct si calificat ce ramane important, chiar intr-o era a Internet-ului, in care contactul ramane de foarte multe ori in „cloud”. Dar aceasta este partea frumoasa, ca nimeni nu se gandeste neaparat la o monetizare a acestui tip de sprijin informal pentru tineri antreprenori. In ceea ce ma priveste, ma bucur pur si simplu daca acei oameni chiar ajung undeva cu proiectul lor, daca fac un succes de business din el.

Ii sfatuiti adesea pe tinerii antreprenori sa urmareasca valul ciclurilor economice si de business pentru a pune bazele unui start-up. Luand un exemplu excentric, ce parere aveti, in acest context, de infiintarea de catre Richard Branson a echipei de Formula 1 Virgin Racing? Val sau pur si simplu hobby ca risc asumat?

Richard Branson este un antreprenor atipic, din multe puncte de vedere. Ceea ce face este in mare masura un exercitiu de branding, in primul rand, chiar daca multe dintre actiunile sale par sa fie bazate pe hobby si nu pe calcul de business. In realitate, majoritatea, daca nu toate, sunt in opinia mea gandite ca si actiuni de business, care sa sustina un brand. La fel se intampla si cu aceste ultime initiative, care sunt toate legate de brand-ul Virgin. Pana acum a reusit cu aceasta abordare, eu sper ca va reusi si in viitor, pentru ca il admir ca si om de afaceri.

In mediile de afaceri straine, exista din ce in ce mai mult perceptia ca economiile instabile/proaste sunt benefice pentru dezvoltarea mediului antreprenorial. In ce masură este valida aceasta perspectiva pentru start-up-urile si initiativele de business din Romania?

Sigur ca o economie emergenta este o oportunitate pentru mediul antreprenorial, insa reversul medialiei este ca inclusiv mediul antreprenorial este mai emergent (adica mai putin pregatit, din toate punctele de vedere), intr-o asemenea piata. Cu alte cuvinte, exista totusi o anumita proportionalitate, ceea explica si faptul ca in economiile puternice, bine dezvoltate, apar de fapt cele mai multe initiative antreprenoriale.

(va urma)