Acum 3 ani lua nastere unul dintre cele mai de succes proiecte din online-ul romanesc. Si nu, nu e un magazin online, nu e Zoso sau un site de stiri. Este vorba de un blog de cultura care are in prim plan cartile. Ati ghicit, este vorba despre Bookblog.ro. Lansat in 2006 de catre Andrei Rosca, site-ul a ajuns sa fie un reper atunci cand vorbim despre bloguri de cultura.

L-am chemat pe Andrei la o cafea, intr-o atmosfera relaxanta la Cafepedia, sa ne spuna povestea Bookblog. S-a aratat super entuziasmat si ne-a raspuns foarte sincer la toate intrebarile noastre.

Aparitia BookBlog. Un nou drum.
“Eu am o fixatie, si anume sa fac firme. La un moment dat, eram asociat intr-o firma de web development si intr-o zi am dat peste un citat interesant al lui Steve Jobs, care zicea cam asa: ”daca te trezesti prea multe dimineti la rand si iti dai seama ca ai de facut ceva ce nu iti place, ar trebui sa stii ca trebuie sa schimbi ceva”. Eu sunt mai radical si, din prima dimineata in care m-am trezit ca nu mai aveam chef sa ma duc la firma (si era partial firma mea), m-am hotarat sa plec. Era ok, chiar incepuse sa functioneze, din toate motivele rationale era ok. Dar nu am vrut sa ma mai duc, asa ca am vorbit cu asociatul meu si am iesit din firma.”

“Bookblog exista de 3 ani. Atunci cand l-am lansat am vazut ca exista o oportunitate, o nisa neacoperita, desi nu asta a fost elemental esential. Pur si simplu a fost o idee care a venit la momentul potrivit. Pe mine m-au ajutat foarte mult cartile, am crescut mult datorita lor. Bine, asta e pasiunea multor oameni, dar eu chiar am avut noroc pentru ca m-au ajutat sa ma dezvolt. Si atunci, a fost un lucru natural sa ma gandesc cum ar fi sa recomand oamenilor carti, ca si altii sa poata beneficia de pe urma lor. Ma vor citi probabil 100 de oameni, ma vor lua in seama doi si vor cumpara cartea, si poate unul dintre ei il va avea ceva de castigat de pe urma ei.”

Alegerea lui Andrei de a face acest site a fost destul de indrazneata avand in vedere ca, acum 3 ani, romanii nu erau foarte interesati de citit.

“Stii, ca sa vorbim despre indrazneala/curaj, trebuie sa constientizezi ca ti-e frica. Mie nu mi-a fost frica pentru ca nu mi-am propus sa fac ceva anume, nu mi-am propus sa fac bani sau sa am succes, mi-am propus doar sa ma simt bine cu ceea ce fac, deci nu cred ca e vorba de indrazneala.”

Pericolul de a ajunge sclavul propriei firme

“Experienta din firmele anterioare m-a invatat ceva foarte util: ca antreprenor, ai nevoie de sisteme automatizate care sa functioneze, pe care tot tu trebuie sa le creezi, in care sa investesti timp, munca, de toate. Problema este ca, daca muncesti 5, 10, 25 de ani in compania ta, ar trebui sa te astepti ca, la un moment dat, sa functioneze singura, fara tine. Nu i-am inteles niciodata pe oamenii care, la 50-60 de ani, sunt inca in firma lor. Ok, conduc firma, probabil ca au o gramada de bani, dar au probleme in a-si recunoaste familia. Este explicabil cand oamenii obisnuiti, cu joburi obisnuite, se pierd in sistem. Dar in momentul in care te pierzi in sistemul pe care tu l-ai facut, mai este explicabil?”

De la pasiune la business

Andrei a sustinut mereu faptul ca acest proiect nu a fost gandit ca un business propriu-zis, ci a fost un proiect facut din placere, pe care il putea abandona daca ar fi simtit ca nu ii place.

“Partea care m-a ajutat a fost ca nu mi-am propus sa fac ceva. Ideea era simpla: daca nu imi place, ies. Pentru inceput, am zis ca imi permit sa stau cateva luni in care sa nu fac nimic, si sa investesc timpul in Bookblog. Un lucru care mi-a placut la Bookblog inca de la inceput, si care n-a existat si in firmele celelalte – culmea, toate firme incepute de mine – a fost legatura cu oamenii. In momentul de fata, desi sper sa nu sune a cliseu de HR, sunt absolut convins ca oamenii sunt tot ce conteaza intr-o firma. Oricat de atasat sunt de Bookblog, daca maine nu ar mai exista, dar ar exista echipa asta, am lua-o de la zero instantaneu. Nu am nici un dubiu ca putem face orice.

Oamenii sunt tot ceea ce conteaza

Partea umana a oricarei afacere este foarte importanta, cum iti gasesti si gestionezi oamenii te poate face sa ajungi la rezultatele dorite mult mai usor. Conteaza foarte mult sa stii ce anume ii motiveaza. Pentru Andrei, oamenii sunt tot ceea ce conteaza, atunci cand vine vorba de Bookblog sau orice alt proiect.

“Cum am gasit oamenii? A fost greu. In primele luni, o mare parte dintre cei care scriau, ii gaseam  postand cate un anunt pe blogul meu personal in care spuneam ce carte s-a lansat si daca este cineva interesat sa scrie, este binevenit. Putea sa scrie cam oricine, oricat de prost, pentru ca nu aveam ce sa le ofer. Nu le puteam oferi nici macar posibilitatea de a fi cititi de mai multi oameni in afara de parinti si sora, pentru ca nu aveam cititori. De altfel, am si primit atunci o serie de injuraturi pentru calitate. Dar a fost o etapa absolut necesara, fiindca trebuia sa facem o masa de texte. Dupa primele doua luni in care scria oricine, orice, am inceput sa devenim mai organizati, am facut un orar ca sa stim cine cu ce se ocupa, am inceput sa tinem legatura si altfel decat prin messenger. Si pe masura ce munca a devenit mai organizata, unii dintre oameni au plecat, pentru ca nu era ceea ce cautau ei si nu doreau sa isi asume responsabilitatea de a scrie saptamanal un text. La un moment dat, ne-am dat seama ca am inceput sa avem ceva cititori si ar fi cazul sa avem grija la ce se publica. Si atunci ne-am organizat un pic altfel, cereri de intrare in Bookblog inca primeam, doar ca am facut un sistem care a functionat destul de bine si inca functioneaza: decizile nu erau luate de mine, ci de intreaga echipa. Atunci au inceput sa vina oameni cu adevarat pasionati si priceputi. Dupa 5-6 luni, s-a stabilit o echipa fixa, iar 6-7 dintre ei sunt si acum in Bookblog.”

Colaboratorii devin finantatori
Oare cati dintre noi facem cu adevarat ceva care ne pasioneaza?! Si cati am fi dispusi sa renuntam la pretentii financiare doar pentru ca aveam incredere intr-o idee? Andrei a avut norocul sa gaseasca astfel de oameni, o surpiza placuta venita la momentul oportun.

“Schimbarea cea mai mare a venit in momentul in care unii dintre oameni au primit si oferte de la alte firme, pe bani. Atunci m-am gandit ca ar fi timpul sa incep sa-i platesc pe cei care erau implicati in proiect. Primul impuls a fost sa le dau bani din buzunar. In momentul acela s-a intamplat ceva la care nu ma asteptam deloc si care m-a surprins placut. Mi-au spus: ”Nu vrem bani, eventual hai sa vedem cum putem da si noi bani, cum putem investi, astfel incat Bookblog sa creasca”. Stiam ca eu construisem proiectul in jurul unei pasiuni, dar nu ma asteptam ca si ceilalti sa lucreze din pasiune pentru el. Atunci am zis ca e momentul ca site-ul sa scoata bani, pe de o parte ca sa putem finanta o gramada de proiecte pe care voiam sa le facem si, pe de alta parte, pentru ca stiam ca oamenii astia merita sa isi poata permite la un moment dat sa traiasca din ceva ce le place atat de mult. Asta e un lucru pe care l-am simtit eu dintotdeauna si chiar cred ca se poate trai bine facand ceea ce iti place. Eu nu cred ca poti sa faci ceva si sa fii cu adevarat fericit daca nu faci cu pasiune.”

Dezvoltarea proiectului

L-am intrebat pe Andrei cum reuseste sa asigure resursele financiare necesare.

“Ca structura si mentalitate, Bookblog nu are nicio treaba cu celelate business-uri pe care le vezi. Aici nu a existat o finantare, la inceput am acoperit eu toate cheltuielile – adica 2 milioane pentru domeniu, 5-6 milioane pe gazduire – apoi am asteptat pana am scos bani, in mare parte din publicitate, pentru a-l putea dezvolta. Acum intretinerea lunara e de cateva mii de euro. Cand vorbesc despre a scoate bani din publicitate nu ma refer la publicitatea traditionala, adica bannere – desi au fost si bannere – ci mai ales la diverse deal-uri cu editurile, deal-uri care sunt facute publice pe site-ul nostru. Am luat carti de la editura in perioada in care voiau sa le promoveze, am scris despre ele, am semnat contractul. Mai apar si anumite anunturi, lansari, unele sunt in parteneriat, altele sunt platite. De altfel si scrie, la unele articole, ca sunt sponsorizate. Si asta a fost o provocare: cum ii faci pe oamenii aia care au incredere in tine si devin din ce in ce mai multi, adica cititorii, sa nu aiba o problema cu aceste lucruri? Pe de o parte prin transparenta, am spus mereu care articole sunt platite si care nu, le-am zis cititorilor sa le compare sa vada care e diferenta, daca exista vreuna. Si sa stii ca am avut si contracte reziliate. Eu le-am spus inainte de semnarea contractului ca nu putem scrie altfel decat este cartea. De ce? Pai, e foarte simplu si logic. Ne pierdem credibilitatea, oamenii nu o sa mai aiba incredere in noi, deci scriem degeaba. Unii au inteles, altii nu. Bookblog este in primul rand un blog pentru oameni, banii vin dupa aia.”

Cand devii cu adevarat relevant

Andrei ne-a povestit ce greutati a intampinat incercand sa obtina contracte cu edituri si cum oamenii au ramas alaturi de el, chiar daca erau platiti cu 1 milion de lei vechi.

“La inceput, plata medie era cam de 1 milion de lei vechi de persoana. Cand ne-am permis mai mult, am dat mai mult. E greu sa spun cand a inceput sa fie Bookblog pe picioarele lui, dar pot sa spun ca, dupa un an si ceva, am inceput sa avem audienta necesara pentru a ne permite sa vindem publicitate, asta insemnand 1.000 de cititori pe zi. Eram, in sfarsit, interesanti pentru edituri, sau cel putin asa credeam eu, dar cand m-am dus la edituri, mi-au zis “Nu, nu sunteti relevanti”. Asa mi-a mai luat 4-5 luni sa semnez primul contract cu o editura. Dupa aceea au mers un pic mai usor lucurile, nu inseamna ca extraordinar, au mers chiar greu, pentru ca e o industrie care nu a cumparat niciodata publicitate online, adica 99% dintre edituri nu cumparasera publicitate online inainte de Bookblog. Asa ca a fost greu sa ii facem sa inteleaga cum de noi aveam mai multa audienta si cititori decat orice revista culturala, dar ne-am descurcat.”

Cum se munceste la Bookblog?

Am fost curiosi sa aflam modul in care se lucreaza la acest blog, daca pastreaza modelul clasic de afacere sau este ceva neconventional, o abordare prietenoasa, in care fiecare lucreaza din pasiune. “In acest moment lucreaza 10 oameni la Bookblog, suntem o echipa care munceste din pasiune. Eu am o parere usor diferita despre cum ar trebui sa se faca lucurile intr-un business, urasc chestia asta cu 8 ore de munca, platite cu nu stiu ce salariu, innebunesc cand aud. Totusi si oamenii din Bookblog au niste task-uri de facut si, cand vine vorba de noi proiecte, facem conferinte, eu ma gandesc cam cine, ce ar putea face, discut cu ei, le zic ”asta avem de facut, astea sunt planurile, sa vedem cum le punem in aplicare”. Apoi se ofera cei care vor si le place sa faca treaba respectiva si ne gandim “Cam cat timp ti-ar lua chestia asta?” “Pai, mi-ar lua o ora pe zi”. “Ok, super, hai sa vedem cati bani avem acum si cat putem da pentru chestia asta. Ti se pare in regula?” “Da”. “Ok, hai sa ii dam drumul.” Deci la modul asta merg lucurile. Sistemul asta te incurajeaza sa fii creativ, eu nu stau cu ceasul si nici nu le zic “Tu lucrezi de la 3 la 4″. Mie imi pasa ca lucrurile sa se faca bine. Si au fost si sunt oameni care au gasit solutia sa rezolve task-urile in foarte putin timp si banii primiti au fost aceiasi, pentru ca valoarea task-ului ramane aceeasi. Nu prea avem discutii legate de program, ore etc.”

Diferente de promovare intre un blog de cultura si restul blogurilor.

Fiecare idee are nevoie de un alt tip de abordare si o alta strategie de promovare. Cand vine vorba despre carti, ai spune ca nu prea exista o strategie care sa iti asigure succes. Andrei crede foarte mult ca cei trei oameni de la marketing au facut diferenta. De acord, este foarte bine gandit, dar oare numai atat sa fie? Important nu este numarul de oameni, ci cat de buna este strategia de marketing pe care vrei sa o aplici.

“Am fost intrebat in general de amici, cei din zona de business online: “Dar cum faci tu ca un blog de carti/cultura sa ajunga in top 3 pe toate categoriile, sa te bati cu Zoso? (eu despre Vali chiar am o parere foarte buna). Raspunsul este foarte simplu: Facem marketing si cand dormim. In momentul asta exista trei oameni care stiu foarte bine marketing la Bookblog. Arata-mi tu un alt blog care are trei oameni de marketing si am sa iti spun de ce nu functioneaza. Deocamdata eu nu il stiu. Probabil ca a avut si o mare importanta faptul ca sunt pasionat de marketing. Sunt multi care gandesc ca ce este comercial pateaza arta si ca artistii adevarati sunt cei care stau si mor de foame. E o problema de mentalitate cu care m-am confruntat cand am venit in zona asta, nu aveam nici o treaba cu domeniul culturii, decat ca imi placea foarte mult sa citesc. Si cred ca, din cauza acestor probleme legate de mentalitate, nu a reusit un alt blog in acest domeniu.”

Target

Cui se adreseaza blogul si cine il citeste? “Bookblog este citit de catre persoane intre 17-35 de ani, destul de multi studenti, absolventi, masteranzi, multi oameni din corporatii, foarte multi oameni cu bani. Noi facem periodic studii si le refacem pentru a actualiza aceste date.”

Noi planuri de dezvoltare si alte proiecte

Din punctul de vedere al lui Andrei, Bookblog a ajuns intr-un stadiu in care apar mai multe directii spre care se poate orienta, dar in acelesi timp este necesara si o reevaluare a activitatilor prezente.

“De vreo 7-8 luni mi-am dat seama ca ar trebui rescrise si rearanjate anumite articole, acesta ar fi un prim obiectiv. Cat despre directia in care merge Bookblog, e clar ca avem niste obiective ca oricine: sa crestem traficul, sa avem mai multi cititori, sa castigam mai mult bani, lucruri palapabile. Dar directii mari sunt cateva: e una comerciala, in care ne dorim sa facem bani ca sa ne sustinem celelalte proiecte si pe noi, si mai exista partea care pe mine ma intereseaza cel mai mult si care a ramas neschimbata de cand am dat drumul la Bookblog: campaniile sociale, actiuni concrete prin care ii ajutam pe ceilalti. Numai anul acesta avem programate vreo sase campanii mari, de exemplu sa ducem carti la case de copii. Mai este si o a treia directie, aceea de evenimente culturale. Si aici avem mai multe tipuri, unele sunt lecturi publice, mai este proiectul “Schimb de carti” – lumea vine de acasa cu o carte, doua, le pune pe masa si ia altele. Pe langa schimbul de carti, evenimentul este si un bun pretext de socializare: oamenii vin pentru carti, din pasiune, dar vin si ca sa vorbeasca cu alti oameni, sa cunoasca noi persoane. Sunt mult mai mari sansele sa gasesti un om care sa iti placa, pentru ca aveti cel putin o pasiune comuna. Acest proiect – Schimb de carti – ne-a ajutat sa ne extindem si in afara. De vreo 3-4 luni facem aceste intalniri in Londra, Paris, Bangkok, prin intermediul colaboratorilor nostri care, din diverse motive, au ajuns in tarile respective”.

Ar mai fi fost multe de spus despre Bookblog si despre Andrei, dar intentia a fost sa scriem un articol despre el, nu o carte. Ii uram succes in planurile lui si sper sa ne intalnim cat de curand pentru un follow-up.