Cred ca toata lumea este de acord ca evenimentele romanesti dedicate antreprenorilor si antreprenoriatului s-au inmultit. Avem evenimente pentru acordarea de finantare, avem concursuri de proiecte, avem simulari de lansare a unui proiect online, avem prezentari, workshop-uri si tabere de antreprenoriat (sustinute inclusiv de antreprenori si profesori din afara), avem chiar si o conferinta internationala de antreprenoriat in tehnologie.

Cu toate acestea, am impresia ca, pe masura ce evenimentele dedicate antreprenoriatului se inmultesc, business-urile online lansate se imputineaza. Si asta pentru ca antreprenoriatul in online ramane in continuare o Fata Morgana. Discutam despre aceleasi 2-3 exemple de succes (uberVu, eRepublik, Dreamstime, Brainient), discutam despre cate milioane de $ fac americanii din exit-uri, discutam despre ce bine e sa fii propriul tau stapan, dar toate acestea raman undeva in sfera intangibilului si putin probabilului.

Si este normal sa fie asa, pentru ca, in ciuda proverbelor, exceptia nu face regula. Daca avem doar cate un exemplu de reusita pe an, acesta este un semnal de alarma pentru cei care s-ar gandi serios la posibilitatea unui business online.

Si atunci care ar fi solutia? Sa iesim din zona motivationalului si sa intram in cea a concretului, cred eu.
Sa nu ne mai concentram pe reusitele la scara mare obtinute de cativa oameni, ci pe reusitele mici ale foarte multor oameni, pe business-urile care nu produc milioane de $ anual, ci doar 1.000, 2.000, 5.000 de euro/luna.
Sa insistam pe aspectele practice ale unui business, nu doar pe goana dupa idei geniale de site-uri.
Si sa renuntam la ideea ca, pentru a avea antreprenori, trebuie sa-i bagam intr-o bula de plastic, sa le cream un mediu steril si lipsit de orice intemperii. Nu oamenii care isi deschid business-uri pentru ca le indepartezi greutatile din drum vor fi cei care vor dezvolta antreprenoriatul romanesc, ci cei care fac asta in ciuda greutatilor.

De fapt voiam sa scriu despre altceva, dar m-a luat valul. Voian sa scriu despre lansarea de catre BCR a Club Antreprenori, o platforma online care-si propune sa sprijine antreprenorii care vor sa-si lanseze propriul business. Dar voi reveni oricum saptamana viitoare cu un alt articol in care voi detalia si parerea mea dupa testarea platformei respective.

Probabil oricine a lansat un business online a nutrit in secret speranta ca va ajunge urmatorul Facebook sau Twitter, fie si la nivel local. Modelul de business “free”, prin care o companie face bani doar in momentul in care reuseste sa stranga o masa critica de oameni, continua sa seduca o gramada de antreprenori aspiranti.

Care sunt insa sansele sa iti construiesti un business solid pe un astfel de model? Sigur, stim ca Google a reusit, Facebook a reusit, Flickr a reusit, YouTube si Twitter se straduiesc si ei, dar ce sanse au sutele de mii de site-uri care ofera servicii sau produse gratis?

Modelul “Free” in 4 pasi

Sa vedem cum functioneaza acest model:
Pasul 1: Lansezi un serviciu sau un produs si le oferi gratuit
Pasul 2: Incepi sa-ti promovezi compania, sa faci buzz, sa apari in presa scrisa, la radio/TV, la evenimente…
Pasul 3: Te rogi ca in urma buzz-ului, serviciul tau sa fie adoptat de cat mai multi utilizatori
Pasul 4: Cand ai ajuns la un numar de utilizatori aproximativ egal cu populatia unei tari, ai 2 variante:
a) introduci o varianta premium (cu plata) a produsului/serviciului in speranta ca, daca 2-3% dintre utilizatorii gratuiti se transforma in clienti platitori, business-ul tau va deveni viabil.
b) atragi advertiseri interesati sa te plateasca pentru a avea acces la utilizatorii tai.

Capcanele modelului “free”

Pana aici toate bune si frumoase, insa de ce atat de multe business-uri isi gasesc sfarsitul in modelul free(mium). Iata cateva motive:

• Cu cat vei atrage mai multi utilizatori, cu atat iti vor creste costurile de a intretine serviciul/produsul. Sa ne gandim ca YouTube raporta cheltuieli de 1.6 milioane$/zi, iar despre Twitter se spunea ca ar cheltui cam 25 milioane $/an. Cu asemenea cifre, prea mult succes, obtinut prea repede, te poate omori.
• Modelul de business free se bazeaza pe adoptia in masa a unui produs/serviciu. Facebook face bani pentru ca toata lumea e pe Facebook, Flickr face bani pentru ca toata lumea isi pune pozele pe Flickr, Twitter … probabil asteapta sa-si faca si restul omenirii cont pentru a face bani seriosi. Problema este ca, folosind un astfel de model de business, vei putea face bani doar in conditiile in care devii lider de piata, pentru ca oamenii vor sa fie unde sunt si ceilalti oameni, nimeni nu e interesat de o retea in care sa fie singur. In aceste conditii, sansele de a reusi se reduc vanzand cu ochii, e ca si cum ai incerca sa intri la facultate in conditiile in care ar fi un singur loc disponibil in toata lumea. Hai 3, sa nu par pesimista.
• Poti fi oricand detronat. Daca ai un business cu briose sau pantofi, ai toate sansele sa-l poti lasa mostenire copiilor sau nepotilor, asa cum si tu l-ai fi putut primi de la parintii sau bunicii tai (mai putin in Romania care, timp de 50 de ani, a fost vaduvita de business-uri). Daca ai insa o retea sociala, sau un site de social-shopping, sau unul de photo sharing etc., sunt sanse destul de mari sa nu apuci sa imbatranesti cu el, cu atat mai putin sa-l lasi urmasilor. Mediul online este unul extrem de dinamic, tehnologiile se schimba de la an la an, prin urmare este foarte posibil ca un alt site sa vina din urma, sa exploateze o noua tehnologie sau tendinta a pietei, sa-ti atraga marea masa a user-ilor si sa te scoata din business.

Ce solutie ar avea antreprenorii in acest caz?

Sa nu se concentreze atat de mult pe cucerirea lumii si pe atingerea unei baza de useri de zeci sau sute de milioane, ci sa incerce sa ofere un serviciu util, pentru care lumea ar plati bani inca de la lansarea lui pe piata. Pare simplu, dar nu e.

Voi ce model de business preferati?

Pentru ca Bogdan Iordache a propus sa discutam la OpenCoffee si despre esecurile noastre, iar Alex Lapusan a avut bunavointa sa sparga gheata, m-am gandit sa preiau stafeta si sa completez greselile despre care a vorbit Alex cu cateva greseli proprii, astfel incat sa avem o imagine cat mai completa despre numeroasele feluri in care o poti da in bara cu o firma de dezvoltare software.

1. Nu-ti fa propriul CMS
Este o tentatie careia putini programatori ii pot rezista, dupa cum observa si Alex. Desi pare o solutie buna la prima vedere, care ti-ar reduce timpul de dezvoltare a unui site, in practica se va dovedi o varianta foarte costisitoare. Este de preferat sa folosesti un CMS existent, testat deja de piata, la care contribuie sute de programatori pasionati, pentru care exista module si plugin-uri care adauga noi functionalitati, decat sa incerci sa reproduci toate aceste functionalitati cu o echipa de cativa oameni. Singura varianta in care se justifica dezvoltarea propriului CMS, in opinia lui Alex, este atunci cand scopul principal al firmei este vanzarea respectivului CMS.

2. Nu te diferentia (doar) prin pret
Vad in ultimul timp foarte multe reclame ale unor firme care se ofera sa-ti faca un site pentru 100 ron. Desi a face cat mai multe vanzari este dorinta oricarui antreprenor, exista cazuri in care vanzarile pot ingropa o afacere. Daca singurul motiv pentru care iti gasesti clienti este ca esti mai ieftin decat concurenta, ti-ai redus singur sansele de dezvoltare.

Un client care se uita doar la pret este un client pe care nu-l poti fideliza, este un client care (cel mai probabil) nu intelege domeniul acesta si utilitatea unui site sau a unei aplicatii bine facute, este un client cu care va fi greu de discutat, care-ti va cere tot timpul discount-uri (pentru ca asa l-ai obisnuit), care va vrea ca site-ul sa aiba toate functionalitatile posibile si imaginabile la pretul unei pagini de prezentare si care te va parasi in secunda in care va aparea un competitor mai ieftin decat tine.

3. Calculeaza-ti costurile
Daca ai inceput ca freelancer, probabil orice contract in plus era binevenit. Daca vei face trecerea de la freelancer la firma cu angajati, vei constata ca situatia se schimba drastic. Nu-ti mai poti permite sa accepti orice contract, pentru ca te vei putea trezi ca sumele incasate nu reusesc sa acopere cheltuielile cu angajatii si cu sediul. Mai mult chiar, incasarile vor trebui sa-ti acopere si perioadele fara activitate, in care vei avea in continuare cheltuieli de functionare, desi veniturile vor fi zero. In astfel de situatii, cashflow-ul din Excel este aliatul tau de baza, chiar daca-ti va da uneori cosmaruri noaptea.

4. Spune NU
Una dintre abilitatile de baza, fara de care nu vei reusi sa supravietuiesti in acest domeniu, este puterea de a spune nu in anumite situatii si anumitor persoane. Cei care au lucrat in domeniul dezvoltarii web stiu ce inseamna asta: clienti care te suna de cateva ori pe zi sa-ti spuna toate ideile care le-au trecut prin cap referitoare la ce vor de la aplicatie. Clienti care se razgandesc brusc dupa ce ai terminat o etapa si care vor modificari ce ar presupune rescrierea intregului cod de pana atunci. Clienti nehotarati care vor sa muti un buton mai la dreapta, mai stanga, sa-l faci mai mic, mai mare, mai rotund, mai patrat etc. Clienti care vor navete spatiale si site-uri care sa ciripeasca… si lista poate continua pe cateva pagini. Cat timp nu spui clar, de la inceput, care sunt conditiile in care se lucreaza, care sunt modalitatile de trimitere a cerintelor, care este procedura de validare a fiecarei etape si in ce conditii se accepta modificarile, esti in mare pericol sa-ti pierzi luni de zile (si nopti) incercand sa multumesti un client cu orice pret.

5.  Lanseaza-ti propriile produse
Pe langa dificultatile gestionarii relatiei cu clientii, un alt neajuns al activitatii de dezvoltare de software la comanda este scalabilitatea afacerii. Pentru a creste o astfel de afacere, ai 2 variante: sa cresti numarul de ore tarifabile (care presupune angajarea de noi persoane, dar si cresterea cheltuielilor cu sediul) si/sau sa cresti tariful/ora. Cresterea va fi insa lenta, iar o firma care-si creste dimensiunile iti va crea noi probleme cu gestionarea si conducerea ei.

Varianta optima, la care recurg majoritatea firmelor de soft, este aceea a lansarii propriilor produse sau, ca sa preiau o expresie folosita de Radu Georgescu intr-o prezentare, sa dezvolti o aplicatie o data si sa o vinzi de un numar nelimitat de ori.

Mai sunt si alte greseli pe care le-ati facut?

Sursa foto: fail blog

Saras Sarasvathy, profesor la Darden School of Business din cadrul University of Virginia, s-a hotarat sa afle care sunt trasaturile determinante ale antreprenorilor de succes, dincolo de miturile legate de creativitate si apetenta pentru risc.

Studiul a inclus 45 de subiecti dintre cei 245 care indeplineau criteriile stabilite de Saras, si anume: cel putin 15 ani de experienta antreprenoriala, lansarea mai multor companii si cel putin una dintre companiile fondate sa fie listata pe bursa.

Ulterior, prin intermediul unui coleg de la IMD business school din Switzerland, studiul a fost extins si asupra managerilor de corporatii, pentru a putea compara rezultatele.

Iata si cateva dintre cele mai interesante concluzii ale studiului:

Setarea de obiective
Daca liderii corporatisti au setate obiective clare si vor incerca sa aleaga cea mai buna cale pentru a atinge acele obiective, antreprenorii au un mod de a actiona complet diferit. Ei nu pornesc la drum cu o imagine clara asupra produsului pe care-l vor vinde si rezultatelor pe care le vor obtine, ci au o idee aproximativa despre ceea ce vor sa faca, sunt nerabdatori sa o aduca pe piata cat mai repede si mai ieftin posibil si, pe parcurs, vor aduce nenumarate modificari ideii initiale pana va ajunge la forma finala.

Business planning
Daca managerii de corporatii vor planifica totul in cele mai mici detalii, vor avea nevoie de analize de piata si bugete pentru a lansa un produs, antreprenorii au aratat aversiune fata de orice tip de planificare prea detaliata, in special fata de cercetarea de piata. Din perspectiva antreprenorilor, ceea mai buna cercetare de piata este intrarea pe piata cu un prim produs si gasirea primului client. Nicio informatie din tabele nu poate inlocui feedback-ul pe care-l primesti din piata.

Predictii
Un manager de corporatie se va baza pe predictii privind evolutia pietei, in timp ce antreprenorii le ignora pur si simplu. Acestia fie nu cred ca viitorul poate fi prevazut, fie nu sunt interesati sa-si desfasoare activitatea intr-o zona care este atat de previzibila.

Studiul concurentei
Managerii sunt concentrati puternic asupra concurentei, urmaresc cu atentie cotele de piata si miscarile competitorilor. Antreprenorii insa au aratat un interes foarte scazut pentru acest aspect: “Concurenta este un factor secundar, sa te preocupi de ea este ca si cum ai pune caruta in fata boilor”, spune unul dintre subiectii studiului.

Respingerea limitelor
Managerii chestionati au stabilit un plan de actiune in cadrul limitelor date: pornind de la produsul definit si piata caruia i se adreseaza, au identificat profilul clientului si strategia de marketing si de vanzari. Antreprenorii in schimb au ignorat limitele impuse, identificand oportunitati in alte 18 piete decat cea definita initial.

Mai multe informatii despre studiul citati gasiti pe Inc.com (multumesc Oanei pentru sugestie).

In urma cu mai bine de 15 ani, in 1995, incepea perioada care urma sa fie cunoscuta sub numele de bula dotcom (dotcom bubble), caracterizata printr-o explozie de business-uri online aparute peste noapte. Mai mult chiar, aceste business-uri nou lansate se listau la bursa si obtineau finantari de zeci sau sute de milioane de dolari inainte de a ajunge sa obtina profit sau chiar, in multe cazuri, inainte de a obtine incasari.

Cum a aparut prima bula dotcom

Inceputul anilor 90 a insemnat raspandirea pe scara larga a PC-urilor si aparitia si dezvoltarea internetului. Daca pana atunci calculatoarele erau niste echipamente uriase, cu preturi prohibitive pentru utilizatorii de rand, Mac-urile produse de Apple si sistemele de operare Windows cu interfata grafica au permis raspandirea calculatoarelor in randul consumatorilor, facilitand in acelasi timp si cresterea adoptiei Internetului.

Cateva repere:
1983 - Apple lanseaza primul calculator personal cu interfata grafica, Lisa, avand pretul de 10.000$/bucata.
1984 – Apple lanseaza Macintosh, primul PC cu interfata grafica si mouse, la pretul de 2.500$. Prima versiune nu a fost una de succes, in principal din cauza pretului ridicat, insa au urmat, spre sfarsitul anilor 80 si inceputul anilor 90, si alte versiuni mult mai accesibile ca pret, ceea ce au facut ca vanzarile sa ia avant.
1989 - Apple lanseaza primul calculator portabil Macintosh.
1991 - Reteaua World Wide Web devine accesibila publicului larg, iar numarul de utilizatori creste cu o rata de 3500% pe an, ajungand in 2000 la 295 milioane de utilizatori Internet.
1990 - pretul unui PC 286 cu imprinanta: $1,699.00.
1992 - lansarea Windows 3.1
1993 - pretul unui PC 486/33 cu 250 MB HDD, 1MB memorie si unitate de discheta: $1,260.00
1995 - lansarea Windows 95

Progresul tehnic a dus la cresterea interesului mass-mediei si investitorilor in zona de tehnologie. Revistele si ziarele americane abundau de articole despre “autostrada informationala”, casele inteligente ale viitorului, televiziunea interactiva, era digitala. Brusc, toata lumea a devenit interesata sa fie pe noul val care parea sa inceapa.

Indicele NASDAQ in perioada 1995-2011

Investitorii cu bani, dar si oamenii de rand, au inceput sa bage bani in orice companie cu nume terminat in “.com”. Peste noapte, dotcom-urile atrageau milioane de useri si zeci sau sute de milioane de $. Scopul principal al acestor companii era atragerea de useri – sau “efectul de retea” – indicatori gen “profit si pierdere” sau “cifra de afaceri” fiind considerati neesentiali. Suna cunoscut?

Cresterea bulei s-a produs intre anii 1995 si 2000, lucru care poate fi observat urmarind si evolutia indicelui NASDAQ (folosit in SUA pentru a urmari evolutia companiilor din IT).

Cum s-a spart bula dotcom

Ca in orice bula, oamenii erau convinsi ca cresterea nu se va opri niciodata. Dar modelul de afaceri pe care se bazau dotcom-urile era unul asemanator schemelor piramidale: doar cel din varful piramidei are sanse sa castige, sa valorifice “efectul de retea”, restul participantilor la piramida urmand sa se prabuseasca, mai devreme sau mai tarziu.

Lucru care s-a intamplat la jumatatea lunii martie 2000, cand indicele NASDAQ a inregistrat o prima scadere de 4 puncte procentuale intr-un singur weekend, ceea ce a creat panica in randul jucatorilor pe piata si al investitorilor. Pana la inceputul anului 2001, indicele NASDAQ urma sa piarda 70% din valoarea inregistrata in martie 2000.

Companiile dotcom au inceput sa cada unele dupa altele. Preocupate sa cheltuie bani pentru a atrage utilizatori si nepasatoare la criteriile de rentabilitate economica, foarte putine erau capabile sa se autosustina, sa reziste fara finantare externa. In momentul in care finantarea a disparut, companiile au incercat sa se salveze taiand drastic costurile, facand concedieri in masa, desfiintand departamente. Chiar si asa, multe dintre ele au fost nevoit sa declare faliment.

Ce se intampla acum

Goana pentru atragerea de utilizatori a reinceput. La fel au reinceput si evaluarile umflate.

- Facebook, reteau sociala cu 500 milioane de utilizatori
Valoare de piata: 50 mld USD
Venituri anuale: 2 mld USD
- Twitter, reteaua de micro-blogging cu peste 175 milioane de utilizatori
Valoare de piata: 4 mld USD
Venituri anuale: 50 mil USD
- Zynga, producatorul de social games cu peste 100 mil utilizatori ai jocului CityVille si 84 mil utilizatori ai FarmVille
Valoare de piata: 5.5 mld USD
Venituri anuale: 500 mil USD
- Groupon, site-ul de social shopping cu peste 50 mil utilizatori
Valoare de piata: 15 mld USD
Venituri anuale: 1 mld USD
- Foursquare, retea sociala bazata pe geo-localizare cu peste 6 mil utilizatori
Valoare de piata: 250 mil USD
Venituri anuale: -
- Quora, site de social Q&A
Valoare de piata: 86 mil USD
Venituri anuale: -

Si lista poate continua. Tot mai multe startup-uri bazate pe socializare (social games, social q&a, social shopping) raporteaza valori record ale numarului de utilizatori, ale rundelor de finantare, ale evaluarilor, dar veniturile si profiturile reale sunt trecute cu vederea.

Ca sa facem si o comparatie cu business-uri cu istoric, care au supravietuit primei bule:
- Amazon:  Valoare de piata: 79 mld USD | Venituri anuale: 30 mld USD
- Ebay:  Valoare de piata: 39 mld USD | Venituri anuale: 9 mld USD
- Google:  Valoare de piata: 195 mld USD | Venituri anuale: 29 mld USD
- Yahoo:  Valoare de piata: 20 mld USD | Venituri anuale: 6.5 mld USD

Am intrat in a doua bula dotcom? Tot ce se poate, pentru ca valorile despre care se discuta acum in cazul multor business-uri online vedeta nu mai au nicio legatura cu criterii economice (profit si pierdere, istoric incasari, rata a profitului, valoare a activelor), s-a revenit iar la popularul “efect de retea” caruia i-au cazut victima dotcom-urile din 2001. De retinut insa ca, la fel ca in orice bula, cei care reusesc sa-si retraga banii la timp sunt cei care vor avea de castigat.

Surse:
The History of Apple
Timeline of Computer History
Computer Changes In The 1990′S
History of the Internet – the Dotcom bubble
Dot-com bubble

Momentan se pare ca firmele au scapat si de impozitul minim, si de impozitul forfetar (care ar fi trebuit introdus de la 1 ianuarie). In plus, revine in forta impozitul de 3% pentru microintreprinderi, impozit la care se renuntase in 2010, microintreprinderile fiind obligate sa treaca la impozitul pe profit de 16%.

Pana pe data de 31 ianuarie, firmele mai pot inca opta pentru statutul de microintreprindere. Sa vedem care ar fi avantajele.

Intrucat incasarea veniturilor sub forma de drepturi de autor nu mai este o solutie pentru antreprenori (pentru ca, in cazul in care aceste venituri sunt repetitive, trebuie platite si contributii sociale), principala varianta ramane incasarea veniturilor din dividende (impozitate cu 16% si scutite de plata contributiilor sociale).

Astfel, in cazul unui IMM, daca antreprenorului ar incasa dividende din firma, ar avea de platit un impozit de 16% pe profitul brut, apoi un nou impozit pe dividende de 16% din profitul net.

In cazul unei microintreprinderi, antreprenorul ar plati un impozit de 3% din venitul total, plus un impozit de 16% din profitul net (= venituri – cheltuieli – impozitul de 3%).

Conditiile de baza pe care trebuie sa le indeplineasca o firma pentru a putea deveni microintreprindere:

- sa aiba intre 1 si 9 angajati

- cifra de afaceri de pana in 100.000 euro

Daca vreti sa vedeti care varianta v-ar avantaja mai mult, completati mai jos veniturile si cheltuielile firmei:

Sursa imagine: woodsy

Pentru cei care nu sunt tentati de perspectiva de a face bani din blogging, m-am gandit sa fac o lista cu idei de afaceri online care nu necesita inclinatii literare. Nu sunt idei revolutionare, sunt lucruri care se fac deja sub o forma sau alta, dar care ar putea fi mai bine adaptate la nevoile consumatorilor:

1. Aplicatii pentru mobile
   In urma unui sondaj facut de Techcrunch, aproximativ 10% dintre dezvoltatorii chestionati au raportat vanzari de peste 400.000 unitati/an, la un pret mediu de 1$/unitate.  Ca sa va faceti o idee despre cum arata aplicatiile cele mai populare, aveti aici topul aplicatiilor pentru iPhone.
2. Teme premium de Wordpress
   Wordpress a ajuns de departe cel mai popular CMS. 55% dintre site-urile din lume sunt bazate pe Wordpress, numarul total fiind de peste 27 milioane de site-uri (site-urile create pe Wordpress.com si cele care folosesc CMS-ul Wordpress). Numarul total de teme Wordpress este de aproximativ 1300.Cat poate castiga un dezvoltator de teme comerciale? Chris Pearson, dezvoltatorul popularei teme Thesis a raportat o cifra de afaceri de peste 1.2 milioane $. Dezvoltatorii Elegant Themes au peste 40.000 de membri, taxa anuala de membru crescand de la 19$ la 39$, ceea ce le aduce cel putin 500.000 $/an (presupunand ca doar jumatate dintre membri sunt activi).
3. Agregatoare inteligente
   Exista din ce in ce mai multe site-uri de continut, suntem bombardati cu articole, stiri, produse, iar motoarele de cautare incep sa fie sufocate de SEO spam. Cand spun agregator nu ma refer la clone digg sau la agregari de-a valma ale feed-urilor RSS, ci la solutii inteligente de organizare si cautare a informatiilor.
4. Site de membership
   O idee nu foarte des intalnita in Romania, dar care prinde destul de bine in afara. Cateva exemple de astfel de comunitati: FuzzyYellowBalls.com, un site despre tenis, castiga 15.000 $/luna, Entrepreneurs-Journey.com, un site despre cum sa faci site-uri de membership, castiga 20.000$/luna, Elegant Themes, despre care am discutat deja putin mai sus, 500.000$/an. Practic, multe dintre ideile din acest post s-ar preta la modelul de membership.
   
5. PR online de nisa (pentru domeniul muzical, restaurante, medical, IT, imobiliar)
   Un PR de calitate presupune si o foarte buna cunoastere a domeniului de activitate si a jucatorilor din domeniul respectiv. Nu mai este suficient sa ai relatii la cateva cotidiene nationale si posturi TV, ci trebuie sa te pliezi cat mai bine pe nisa (incep sa fac alergie la cuvantul asta) clientului.
   
6. Marketing pentru software sau aplicatii mobile
   Numarul de aplicatii software creste spectaculos, prin urmare devine tot mai dificil sa razbesti pe piata si sa-ti aduci softul in fata concurentei. Serviciile de marketing pentru software devin tot mai necesare, ajutand dezvoltatorii sa isi pozitionezi produsul, sa stabileasca pretul si sa gaseasca cele mai bune cai de distributie si de promovare.
   


7. Integrator de servicii online (sau consultanta de acceptanta)
   Pe masura ce industria online creste si se dezvolta, apar tot mai multe servicii: de gazduire (unde trebuie sa stii daca alegi hosting in cloud, shared, VPS, server dedicat managed sau unmanaged), alegere CMS, servicii de email marketing, online marketing, SEO, copywriting, online advertising etc. Un proprietar de afacere mica, fara cunostinte de specialitate, care vrea sa aiba prezenta online dar nu are timp sa afle ce inseamna fiecare serviciu si ce tip de oferta sa aleaga ar putea apela la un integrator de servicii online, o persoana sau o firma care sa stie de ce ai nevoie, ce serviciu sa alegi, care-ti poate negocia tarifele si alege cea mai rentabila combinatie.
   
8. Conferinte si bootcamp-uri virtuale
   Tehnologia exista, internetul de mare viteza exista, cred ca vom asista pe viitor la tot mai multe evenimente virtuale. Ca un exemplu, Facebook Success Summit care a avut loc la sfarsitul anului trecut a strans peste 2500 de participanti. La un tarif mediu de 200$/persoana, ajungem la incasari de 500.000$ dintr-un singur eveniment. Evident, sunt de luat in calcul costurile de promovare si costurile cu speakerii, dar tot ramanem cu niste cifre interesante.
   
9. Agent literar online
   Se stie deja ca editurile clasice isi retin cea mai parte din incasarile unei carti, autorului revenindu-i intre 8 si 10%. Exista servicii de self-publishing si print on-demand, dar partea cea mai grea nu este publicarea cartii, ci promovarea ei. Un agent literar online ar sti care este traseul optim pentru o carte, de la editarea materialului brut, la alegerea platformei de publicare, pregatirea pentru print, stabilirea publicului tinta si a campaniei de promovare.
   
10. Retea sociala de angajari
    Este clar pentru toata lumea ca site-urile de anunturi de joburi incep sa piarda teren. Oricine a publicat vreodata un anunt de recrutare stie ce inseamna sa fii nevoit sa parcurgi 500 de CV-uri fara nicio relevanta pentru jobul postat si sa nu poti alege nici macar 5 candidati pe care sa-i chemi la interviu (ca sa nu mai vorbim de cati candidati chiar se prezinta la interviurile programate). Ca o incercare de a rezolva problema relevantei CV-urilor au aparut site-urile de joburi de nisa, dar si ele incep sa se confrunte cu aceleasi probleme.O posibila rezolvare ar fi o retea sociala pentru angajari, in care un candidat care trimite CV-uri aiurea sau nu se prezinta la interviuri sa primeasca rating negativ si sa nu mai poata trimite alte CV-uri. In felul acesta, candidatii s-ar gandi de 2 ori inainte sa faca spam cu CV-uri pe timpul si banii angajatorilor.
11. Broker de business-uri online
    Un broker de business online ar putea sa-ti obtina o finantare sau sa-ti gaseasca un cumparator pentru afacerea ta, urmand sa-si retina un comision din valoarea tranzactiei. In SUA exista deja astfel de firme, insa in Europa nu sunt la fel de des intalnite (poate si pentru ca piata este foarte segmentata).
    
12. Platforme de vanzari
    Intrucat apar din ce in ce mai multe produse si servicii similare, devine din ce in ce mai greu sa le vinzi. Prin urmare, platforme de vanzari bazate pe ideea de comunitate vor castiga tot mai mult teren (recomandari de la cunoscuti, group shopping, cluburi private de shopping online).
    
13. Grup online de investitii
    In ultima perioada remarc un interes crescut pentru tranzactiile pe bursa sau Forex. Pentru ca e greu sa te specializezi in tranzactii bursiere si e riscant sa joci pe bursa fara a sti ce faci, ai putea sa te inscrii intr-un grup de investitii care, in schimbul unei taxe lunare, ti-ar furniza sfaturi de specialitate privind investitiile pe bursa.

Resurse suplimentare:
- YCombinator: Startup Ideas We’d Like to Fund
- Techcrunch: Seven Technologies That Will Rock 2011

Daca vreti sa obtineti finantare de la un investitor, sunt cativa pasi care trebuie parcusi:

1. Chiar ai nevoie de finantare externa?
Mark Suster, un foarte cunoscut antreprenor devenit VC, estima ca sub 5% dintre cei care solicita finantare chiar o primesc. Prin urmare, inainte de a incepe sa cauti un investitor, primul pas este sa te intrebi daca chiar ai nevoie de unul. Ca sa-ti dai seama, incearca sa-ti raspunzi la urmatoarele intrebari:

– In ce stadiu esti?
Daca ai doar o idee care ti se pare geniala, sansele sa gasesti un investitor care sa creada si in idee, si in tine, sunt destul de reduse.
Incearca sa o pui intai in practica si sa vezi daca merge, ai sanse mai mari cu un investitor daca nu dai impresia ca urmeaza sa faci teste pe banii lui.
Daca nu ai suficienti bani ca sa o pui in practica, ai putea sa aplici la un incubator de startup-uri care, timp de 6-9 luni, pe langa banii oferiti, te va asista in toate activitatile pana la lansarea produsului (strategie, marketing, vanzari, juridic, dezvoltare etc).

– De cati bani ai nevoie? Daca ai nevoie de o suma mica (5-10.000 de euro), nu vei trezi prea mult interes. Pentru un investitor, aceasta inseamna fie ca business-ul poate fi usor clonat (datorita costurilor de dezvoltare foarte mici), fie ca este un business prea mic ca sa-i intereseze.

2. Ce il intereseaza pe un investitor
– Echipa: probabil unul dintre cei mai importanti factori luati in calcul de un business angel. Ajuta sa fiti 2-3 cofondatori, dintre care unul tehnic si unul orientat pe dezvoltare de business/vanzari.

Intrucat un angel intra intr-o afacere inca de la inceput si nu are prea multe cifre concrete pe care sa-si bazeze decizia (balante, profit, cifra de afaceri, evolutie in ultimii 3 ani etc), factorii vor fi preponderent subiectivi: ce impresie isi face investitorul, cata incredere ii treziti, cat de pasionat e de domeniul/produsul vostru.
– Piata: este suficient de mare astfel incat cota voastra de piata sa fie atragatoare pentru un investitor? De exemplu, la Seedcamp, unul dintre proiectele romanesti prezentate acolo a fost respins de investitori pentru ca piata lui totala era de doar 1 milion de euro. La o cota de piata de 10% (reprezentand un scenariu optimist, pentru ca nu-i deloc usor sa ajungi la 10% dintr-o piata care este deja foarte aglomerata), ar fi insemnat ca business-ul ar fi putut ajunge, in cel mai bun caz, la o cifra de afaceri de 100.000 de euro, total neinteresanta pentru un investitor.
– Produsul: aveti deja un prototip functional sau un demo? Este foarte greu sa obtii bani pe o simpla idee, prin urmare este recomandat sa construiti produsul inainte de a atrage investitii.
– Tractiunea: un concept mai putin folosit in Romania, dar foarte popular in afara. Ce inseamna tractiune? Poate insemna mai multe lucruri: un numar suficient de mare (si de preferat in crestere) de useri care adopta produsul, un numar in crestere de clienti platitori, un numar suficient de mare de clienti free pe care-i puteti transforma in clienti platitori etc.

3. De la cine poti lua bani
Probabil ati auzit deja sintagma Cei 3F (Family, Friends & Fools). Desi atunci cand ai nevoie de bani nu te mai intereseaza prea mult de unde ii obtii, nu strica sa urmaresti nu doar banii, ci si beneficiile suplimentare pe care ti le poate aduce un investitor:
- lista de contacte (beneficiul Rolodex )
- credibilitate in atragerea urmatoarei runde de finantare
- suport pe partea de strategie (valabil in cazul business angels, care se implica personal in business-urile finantate, si mai putin in cazul VC).

Prin urmare, ar fi de preferat sa va adresati unor investitori care, prin experienta lor in domeniu, v-ar aduce beneficii care ar putea chiar depasi valoarea in bani a investitiei, decat sa cheltuiti banii prietenilor si ai familiei si sa va dati seama ca ati mers intr-o directie gresita.

4. Ce tip de investitie poti alege
– Investitie de tip seed, oferita in special de companii care actioneaza ca incubatoare de afaceri, astfel incat sa-si poata proteja investitia. Valoarea investitiei este in jur de 20.000-50.000 euro si pot investi chiar si in lipsa unui produs functional sau a tractiunii.
– Angel investment: un angel este in general un fost antreprenor care a facut deja cateva exit-uri si a trecut in tabara investitorilor, preferand sa finanteze antreprenori decat sa lanseze noi business-uri. Valoarea investitiei de tip angel este de aproximativ 50.000-200.000 euro in Romania (sau de 200.000-750.000 $ in afara). De regula, investitorul de tip angel se va implica personal in business-ul finantat, spre deosebire de investitorul de tip VC.
– Venture capital: sunt fonduri care investesc peste 750.000 – 1.000.000 $ (in Romania limitele se reduc) si la care se apeleaza de obicei dupa o prima runda de finantare obtinuta de la un angel. Daca sumele sunt mai mari, si asteptarile sunt mai mari in aceasta etapa. Pentru o finantare de 1 milion $, firma care o cere ar trebui sa aiba o cifra de afaceri de cateva milioane sau zeci de milioane $.

Evident, cifrele nu sunt batute in cuie, unele fonduri de tip venture capital au inceput sa faca si investitii de tip angel, sperand sa-si creasca profiturile intrand mai devreme in viata unui business si obtinand un procent mai mare din afacere. Socoteala de acasa nu se potriveste tot timpul cu cea din targ pentru ca, pe langa sansele de profituri mai mari, au preluat si riscurile mai ridicate ale angel-ilor, nu insa si implicarea lor in business-urile finantate care permitea reducerea riscurilor.

Daca vreti sa aflati mai multe despre strategiile de finantare, recomand prezentarea lui Radu Georgescu pe care o puteti gasi aici.

5. Ce materiale trebuie sa pregatesti
Ca sa va dati seama ce anume il intereseaza pe un investitor, v-as recomanda sa incercati sa completati formularele de inscriere de la competitiile de proiecte (cum ar fi VentureConnect) sau de pe site-urile incubatoarelor de startup-uri (YCombinator, Seedcamp). Va vor ajuta sa va dati seama de multe probleme in modul de functionare al business-ului si sa le ajustati inainte sa abordati investitorii.

Ce va vrea sa vada un  investitor:
- Un intro si o scurta prezentare trimise pe mail
- O prezentare powerpoint la prima intalnire (suportul pentru pitch-ul tinut in fata investitorului)
Alte documente:
- Executive Summary
- Proiectii financiare pe urmatorii 1-2 ani
- Demo al produsului
- Plan de afaceri (mai putin important pentru business angels pentru ca, in acest stadiu al business-ului, un plan de afaceri este bazat mai degraba pe sperantele antreprenorului, decat pe cifre reale). Unii investitori prefera o varianta simplificata a unui plan de afaceri, deck-ul.
- Pe langa documentele contabile care sa verifice datele din planul de afaceri, asigurati-va din timp ca aveti contracte care sa dovedeasca dreptul de proprietate intelectuala asupra a tot ceea ce presupune business-ul: baze de date, logo, grafica, nume de domeniu, software. Situatiile in care numele de domeniu a fost cumparat pe o firma, programatorii au fost platiti pe alta firma, design-ul a fost facut de un vecin, iar soft-ul include si bucati de cod preluate de pe net va pot descalifica rapid de la o finantare.
- Nu veniti cu NDA (Non-Disclosure Agreement – contract de confidentialitate) la investitori, niciunul nu va semna asa ceva tinand cont ca primesc sute sau mii de propuneri in fiecare an, multe dintre ele bazate pe idei similare.

6. Lista cu potentialii investitori
Dupa ce ai stabilit ca ai nevoie de investitie si ti-ai pregatit toate documentele care ar putea fi cerute de un investitor, urmatorul pas e sa incepi sa te documentezi cine sunt investitorii din domeniul tau.

Daca esti pe piata romaneasca, e si bine, si rau. E bine pentru ca sunt putini investitori si putine evenimente, asa ca nu trebuie sa muncesti prea mult ca sa afli cine sunt si pe unde ii poti gasi. E rau pentru ca sunt putini investitori si putine evenimente, asa ca nu ai ocazia de a tine 100 de pitch-uri pana sa obtii o finantare.

Daca esti pe piata internationala, e si bine, si rau. E bine pentru ca ai de unde alege si ai o gramada de ocazii sa te perfectionezi (si tu, si business-ul tau). E rau pentru ca nu prea ii gasesti din Romania, trebuie sa te duci dupa ei (in Londra, Silicon Valley etc.). O exceptie ar fi evenimentele care aduc in tara investitori straini, cum ar fi VentureConnect sau HowToWeb.

7. Unde gasesti investitorii
Dupa ce ti-ai facut lista cu investitorii din domeniul tau, urmeaza sa gasesti o cale de a-i aborda, de preferat indirect. Cateva metode:
- Evenimente – sunt o buna ocazie sa cunosti investitori, sa te prezinti si sa le povestesti despre startup-ul tau. Partea proasta este ca aceeasi idee s-ar putea sa o aiba alte cateva zeci de antreprenori.
- Competitii de proiecte – chiar daca nu castigi nimic, competitiile de proiecte sunt o buna ocazie sa capeti vizibilitate si sa intri deja in vizorul unor investitori.
- Antreprenori care au primit deja finantare – daca investitorii sunt mai greu de abordat, un antreprenor care a primit deja finantare s-ar putea sa fie mai accesibil si dispus sa-ti faca un intro la un investitor.
- Casele de avocatura care lucreaza cu investitorii – cine altcineva sa cunoasca mai bine investitorii decat cei care le intermediaza tranzactiile? S-ar putea sa nu fie nici ei usor de abordat, dar ii puteti prinde mai usor la evenimente la care tin prezentari.

8. Cum ii abordezi
Investitorii prefera sa fie curtati, sa stabiliti intai o relatie cu ei, nu sa le vindeti business-ul din primele 5 minute, pe principiul “hit & run”. Cei de la Florida Venture dau niste sfaturi interesante despre cum sa dezvolti o legatura cu investitorii: sa te prezinti la evenimente doar ca sa afle despre tine si startup-ul tau, sa le ceri parerea sau sfatul legat de business-ul tau, iar in cazul in care n-ai obtinut finantarea, sa ii tii la curent cu evolutia proiectului tau etc.

Daca i-ai cunoscut deja sau te-a recomandat cineva unui investitor, poti sa le trimiti o scurta prezentare pe email, apoi suna-i peste 1-2 saptamani pentru follow-up si incearca sa obtii o intalnire la care sa-ti tii pitch-ul. Nu atasa la mail documente de zeci de pagini pentru ca nu vor avea timp sa le deschida, nu le da link-uri spre site-ul tau pentru ca nu vor sta sa testeze demo-urile tuturor celor care-i contacteaza.

Pentru mai multe detalii, recomand cuprinzatoarea serie de articole scrise de Mark Suster despre Pitching a VC.

9. Derularea investitiei
Daca ai ajuns deja in aceasta etapa, felicitari! In acest punct, vei avea probabil si un avocat care te va asista pe parcursul fiecarei faze: semnarea term sheet-ului, due dilligence si risk assessment (facute de avocatii investitorului), shareholder agreement.

________________________
Foto: HikingArtist.com

Pornind de la post-ul lui Cristi Manafu si continuarea de pe Refresh.ro, m-am gandit ca ar fi o idee buna sa discutam mai pe larg despre cum se poate intra pe piata internationala, pentru ca este evident ca participarea la evenimentele romanesti sau prezenta in presa locala si pe blogurile autohtone nu prea ajuta.

In plus, vei avea de a face cu o piata uriasa,  va trebui sa te lupti cu alte zeci sau sute de startup-uri care sunt pe nisa ta si sa reusesti sa transmiti mesajul printr-un zgomot asurzitor.
Care ar fi pasii:

1. Product Development
Construieste pe principiile lean startup. Lanseaza repede un produs cu minimum de features, arunca-l cat mai repede pe piata, vezi cum reactioneaza clientii, modifica, lanseaza iar si repeta pasii pana obtii o varianta stabila.

2. Customer Acquisition
Gasirea clientilor (sau macar a utilizatorilor) este un element de baza, fara ei sunt putine sanse sa gasiti vreun investitor interesat. Aici ar fi mai multe variante, in functie de specificul produsului.
Daca nu aveti recomandari, puteti sa-i abordati direct, eu am fost surprinsa de rata mare de raspuns pe care o am cand incerc sa contactez o firma sau o persoana din afara. Un mic pont: nu folositi adresele de mail office@ sau formularele de contact, incercati sa vedeti cine e persoana responsabila cu implementarea a ce vreti sa vindeti si abordati-o direct, fie pe mail, fie pe twitter/FB/LI.
O alta varianta ar fi PR-ul.

3.  PR

• Comunicatele de presa sunt importante, sunt multe firme care urmaresc tot ce misca pe nisa lor, asa ca aveti sanse sa va contacteze clientii inainte sa-i contactati voi. Daca nu vreti sa folositi site-urile pe bani (PRWeb.com, MarketWire.com), exista o gramada de servicii care fac asta gratuit. Gasiti aici o lista cu 20 de site-uri care ofera gratuit serviciul de distributie de comunicate de presa. O parte dintre ele va vor aduce si trafic, altele vor avea beneficii SEO, ramane sa le testati. Eu am avut cele mai bune rezultate cu onlineprnews.com, dar rezultatele pot diferi.
• Reviews: exista multe site-uri care iti publica gratuit un review al startup-ului tau. Gasiti pe SubmitStartup.com o lista destul de cuprinzatoare.  In plus, este bine sa va faceti o lista cu blogurile de pe nisa pe care sunteti si sa incercati sa apareti si acolo. Nu va ganditi deocamdata la TechCrunch, Venture Beat sau ReadWriteWeb, nu vor scrie articol decat daca aveti ceva “news worthy” de comunicat, cum ar fi o investitie consistenta, intrarea in echipa a unei persoane foarte cunoscute etc.
• Concursuri de startup-uri/Networking la evenimente
  Aici nu ma refer la concursurile din Romania, desi si ele pot ajuta la exersarea pitch-ului, ci mai ales la concursurile de la evenimentele internationale: Seedcamp Week (Seedcamp-urile locale au un impact mai mic, mai ales daca sunt prin Europa de est), Techcrunch50, LeWeb, (update: Plugg, TheNextWeb, HowToWeb). Daca va abonati la Startup Digest, veti primi pe mail o lista completa cu evenimentele pentru startup-uri din zona care va intereseaza (in special in US).

4. Pitching investitori
Ca sa intrati in contact cu investitorii aveti cateva variante:

• Exploatarea romanilor care au venit deja in contact cu investitorii straini Aici ati putea cere sfatul celor care au trecut deja prin incercarea asta: Emi Gal (Brainient), Vladimir Oane (uberVu), Vlad Stan (care a stat vreo 3 luni prin Silicon Valley si si-a facut deja o serie de contacte), Dragos Manac (idem),  Antonio Eram (are deja firma si birou acolo si si-a oferit, in repetate randuri, sprijinul romanilor care incearca sa ajunga in SV).
• Contactarea directa a investitorilor care credeti ca ar fi interesati. Pentru aceasta ar trebui sa urmariti indeaproape piata internationala si sa stiti care sunt aceia, dupa care sa gasiti o modalitate de a-i aborda (majoritatea detaliaza pe blogul propriu care sunt variantele de contact pe care le prefera). Tineti cont de ce zicea si Dave McClure (un investitor din Silicon Valley): “Daca nu stiti cum sa ajungeti la mine, inseamna ca nu sunteti suficient de buni ca sa reusiti“.
• Folosirea unor intermediari care pun in contact startup-urile cu investitorii. Un exemplu ar fi AngelList al celor de la Venture Hacks sau comunitatile online de antreprenori si investitori (grupuri pe LinkedIn, Hacker News, Entrepreneur Connect, Sprouter, onStartups etc).

5. (=1+2+3+4) Incubatoare de startup-uri
Chiar daca nu aveti nevoie de finantare initiala, un incubator de startup-uri te poate ajuta cu toti pasii precedenti necesari dezvoltarii unui business. Vei putea testa mai repede, pivota mai repede, vei avea acces mai usor la investitori, mentori si advisori, vei avea parte de buzz mai usor decat pe cont propriu. Cateva incubatoare: Seedcamp (Europa), TechStars, YCombinator (US), Bootup Labs (Canada).

Cateva recomandari:
- Nu scrieti mailuri lungi sau mesaje care par a fi trimise in masa.  Gasiti aici o lista de sfaturi de la investitori referitoare la cum ar trebui sa arate un mesaj sau un pitch.
- PR-ul, networking-ul, customer acquisition si pitching-ul nu se termina niciodata. Daca ati ajuns o data pe Techcrunch, nu va asteptati sa dati lovitura, sunt sanse mari ca singurul efect sa fie doar un spike de trafic si zero clienti.

Foto: mproe

Te-a lovit o idee de milioane. Felicitari! Indiferent insa de cat de minunata este ideea ta, nu vei trece de linia de pornire fara finantare. Iar pentru a obtine finantare iti trebuie un plan bine structurat si coerent, expertiza, viziune si bineinteles determinare.

E frumos sa faci afaceri pe banii altora, dar putin probabil…

In primul rand trebuie spus ca inainte de a solicita orice tip de finantare e necesar sa cauti prin propriile buzunare (sau extrapoland, prin buzunarele familiei si prietenilor). Aceasta poate fi privita ca prima runda de finantare sau primul pas in atragerea de fonduri. Dupa atingerea limitei in ceea ce priveste propriile resurse – economii, mici credite personale, s.a.m.d – iti poti indrepta atentia si catre alte alternative de finantare.
In orice caz, nu te astepta ca un investitor sa intre alaturi de tine intr-o afacere construita doar pe banii lui, iar banca sa-ti acorde credite fara un nivel optim al capitalului propriu. In ambele cazuri, angajamentul tau e dovedit si prin riscul personal pe care ti-l asumi prin punerea la bataie a propriilor fonduri.

De asemenea, exista un oarecare prag minim pentru solicitarea unei finantari, in special in cazul investitiei tip equity. Nivelul depinde de la investitor la investitor, poate fi zece mii sau o suta de mii de euro, insa e foarte posibil sa nu existe interes in cazul unor sume foarte mici. Prin urmare, daca ai nevoie de finantare de valoare redusa, fii sigur ca inainte de a merge la un investitor ai epuizat alte surse la indemana – surse proprii, familie, prieteni, credite personale, leasing, etc.

Care sunt alternativele?

In cazul in care fondurile proprii nu sunt suficiente, ai in principiu doua alternative majore pentru finantarea unui startup:

• Finantare equity, prin atragerea unui investitor
• Finantare debt, prin contractarea unui credit bancar sau a unui alt tip de imprumut

In primul caz vorbim de participatie la capitalul propriu al firmei, in schimbul unui pachet de actiuni. In al doilea caz vorbim de un imprumut care se va regasi in bilant in cadrul datoriilor firmei si care este acordat in schimbul unei dobanzi si in baza unei garantii. Bineinteles ca in functie de necesarul de finantare exista si posibilitatea combinarii celor doua alternative, situatie in care contributia tip equity te va ajuta sa indeplinesti cerintele bancilor referitoare la raportul dintre datorii si capitalul propriu.

In plus, exista bineinteles si alte metode de finantare, precum fonduri tip venture capital sau mezzanine, ambele insa mai putin accesibile companiilor mici si mijlocii pe fondul sumelor minime de la care se poate initia o discutie – de regula peste 500.000-1.000.000 EUR. As mentiona insa la acest capitol fondul de private equity Kerten, care incepand cu anul 2009 ofera finantare si pentru startup-uri, investitiile vizate fiind mai reduse decat in cazul altor fonduri – in jur de 100.000-200.000 EUR.

In ceea ce priveste fondurile structurale, subventiile sau alte finantari publice, trebuie spus ca exista mai putine programe destinate startup-urilor, de regula vechimea minima solicitata fiind de minim un an. Unul dintre cele mai ample programe destinate startup-urilor este programul START pentru dezvoltarea abilitatilor antreprenoriale in randul tinerilor si facilitarea accesului acestora la finantare, derulat prin Ministerul Intreprinderilor Mici si Mijlocii, Comertului si Mediului de Afaceri.

Alte alternative de finantare sunt credit furnizor – cea mai simpla varianta fiind agrearea termenului de plata dupa vanzarea marfurilor – sau finantare prin leasing pentru autovehicule, echipamente sau chiar imobile.

Atragerea unui investitor inseamna mai mult decat obtinerea de fonduri

Finantarea tip equity este de multe ori preferata in locul imprumutului de la banci. Principalele avantaje se refera la faptul ca nu implica garantii si nici costuri suplimentare precum cel cu dobanda. In plus, atragerea unui investitor inseamna atragerea unui partener interesat de bunul mers al afacerii, care chiar si in situatia in care nu este implicat in operatiunile curente, te poate ajuta de regula cu relatii, know-how si experienta.
Bineinteles ca exista si reversul medaliei, finantarea tip equity fiind probabil mai scumpa decat alte alternative. Investitorul este o persoana care imparte riscul afacerii cu tine, in conditiile in care proiectele startup au un grad ridicat de risc, prin urmare si costul finantarii este pe masura. Practic, costul finantarii consta in cedarea unui pachet de actiuni in firma, in schimbul contributiei aduse de investitor. In principiu, structura actionariatului se determina in baza unei evaluari, in functie de contributia fiecarei parti. Antreprenorul poate solicita o evaluare pre-money (inainte de intrarea banilor in firma) care sa ii recunoasca efortul inital de punere pe picioare a afacerii.

Ca si timing, abordarea unui investitor ar trebui sa se faca de regula dupa cel putin un minim test al conceptului de afaceri. Mai exact, nu te duci la un business angel cu o idee, ci cu o afacere concreta. Incepe la minim cu fondurile de care dispui si validaza astfel planul tau. Investitorul se va simti mai in siguranta iar tu ai posibilitatea de a corecta si imbunatati ideea initiala.

Banca, o alternativa mai ieftina, dar cu garantii

Desi exista pe piata cateva oferte destinate startup-urilor, trebuie spus de la inceput ca bancile sunt de regula mai retinute in a acorda credite companiilor fara istoric. Motivul tine de faptul ca banca evalueaza riscul de credit in functie de performantele trecute, pe baza carora previzioneaza activitatea viitoare si masura in care compania va dispunde de cash flow-ul necesar pentru a rambursa ratele scadente si pentru a-si plati dobanzile.

Trecand de acest obstacol, urmatoarea problema este legata de garantii. Pentru orice credit, banca iti va solicita giranti, garantii pe bunuri sau garantii ipotecare, in functie de suma acordata (ne referim in acest material la proiecte mici si medii, nu la proiecte mari de structured finance care includ de regula si alte tipuri de garantii). Mai departe, bancile au cerinte stricte cu privire la gradul de indatorare (raportul dintre capitalul propriu si imprumuturi), prin urmare trebuie sa poti satisface nivelul de equity cerut. Nu in ultimul rand, creditele din oferta bancilor destinate startup-urilor au de regula valori reduse, chiar si cu garantii ipotecare, astfel incat pentru o investitie mai ridicata probabil ca nu poti acoperi foarte mult din necesar prin credit.

Pe de alta parte insa, creditul are avantajul unui cost indirect mai redus. In cazul atragerii unui investitor in actionariat, acesta nu va solicita garatii si va participa la riscul afacerii. Cum banca se protejeaza insa prin solicitarea de garantii, este firesc ca si costul efectiv al finantarii sa fie mai redus. In plus, pastrezi controlul integral asupra afacerii.

Articol semnat de echipa BizSuport
BizSuport este un serviciu integrat de consultanta specializata si asistenta online, dedicat in exclusivitate antreprenorilor si investitorilor. Pentru mai multe detalii va rugam sa accesati site-ul www.biz-suport.ro.