Din cate am observat pana acum, exista doua categorii de business-uri:
- cele care obtin bani facand “client work”, dezvoltand proiecte la comanda pentru clienti
- cele care isi monetizeaza proiectele proprii.

Diferente intre cele 2 tipuri de business

Diferenta dintre cele doua modele de business este in primul rand de scalabilitate: afacerea bazata pe proiecte la comanda poate creste numai proportional cu cantitatea de munca depusa, ceea ce inseamna angajarea de noi persoane, mutarea intr-un sediu mai mare, costuri mai mari.

In cazul proiectelor proprii, dezvoltarea se face o singura data, iar castigurile sunt limitate doar de dimensiunea pietei pe care se afla proiectul, deci nu mai depind de cantitatea de munca depusa. Evident, se va mai lucra la optimizare, la promovare, la noi features, dar cantitatea de munca nu mai este proportionala cu incasarile.

O alta diferenta tine de motivatiile intrinseci: dezvoltand proiecte proprii vei face, in sfarsit, ceva ce te pasioneaza, ceva la care te gandeai in timpul liber, intre doua proiecte pentru client, prin urmare vei cauta tot timpul variante de imbunatatire (cel putin in primii 3-5 ani, cand inca nu te-ai plictisit de proiect ).

Tot o motivatie intrinseca este si dorinta de independenta. Proiectul propriu te scapa de deadline-uri, de nesfarsitele discutii cu clientul in care incerci sa-l convingi ca nu se poate modifica chiar orice la un proiect deja inceput, de medierea intre echipa de dezvoltare, echipa de vanzare si echipa clientului etc.

Proiecte la comanda sau proiecte proprii?

Tin minte ca, la o editie a scolii de afaceri ePayment, Radu Georgescu a spus ca modelul lui de business preferat este cel prin care dezvolti o data un produs, dupa care il vinzi in mod repetat. Asa ca a tot aplicat modelul respectiv: RAV, Axigen, Avangate, ePayment etc.

La prima sesiune a programului de mentorat lansat de Dragos Roua am discutat, printre altele, despre cum a inceput fiecare prima afacere.

Prima descoperire pe care am facut-o a fost ca marea majoritate a celor prezenti au inceput cu o agentie web in care faceau proiecte pentru clienti. Intre timp, fiecare si-a dat seama ca nu a facut un salt prea mare de la statutul de angajat: cat muncea inainte pentru sef, muncea acum pentru clienti (poate chiar mai mult), si cat castiga inainte ca angajat, castiga si acum ca antreprenor (poate chiar mai putin). Asa ca pasul urmator pentru majoritatea a fost lansarea de proiecte proprii. Exemplele celor care au urmat aceasta directie sunt numeroase:

- Mircea Scarlatescu a inceput cu FYB, dupa care a trecut la dezvoltarea de proiecte proprii, dintre care cel mai important este florilabucuresti.ro, magazin virtual de flori online. In prezent, desfasoara in paralel ambele modele de business.
-  Serban Enache a avut agentia Archi Web inainte de a lansa site-ul de fotografie de stock Dreamstime. Archi Web se ocupa in prezent exclusiv de Dreamstime.
- Andrei Rosca a avut o agentie web inainte de a lansa Bookblog.ro, empower.ro, si alte proiecte de publishing.
- Jan Lukacs a condus timp de 7 ani o agentie web care s-a bazat pe outsourcing inainte de a lansa aplicatia de pontaj si facturare online Paymo.biz care are in prezent 100 de clienti corporate care folosesc abonamentul premium si 1000 de clienti care foloesc varianta gratuita.
- Viorel Spinu a facut cativa ani dezvoltare Java in sistem outsourcing cand a lansat aplicatia de task management TaskWriter. Proiectul este inca la inceput, dar Viorel spera sa-i creasca ponderea in veniturile companiei.

Ce constat din toate aceste exemple este ca tendinta, cel putin in randul antreprenorilor romani, pare a fi dinspre proiecte la comanda, spre proiecte proprii. Ma insel?

Tags: business models, modele de business, proiecte online