Prima parte a interviului cu Marius Ghenea o puteti citi aici.

Cunoscand o serie de antreprenori si oameni de afaceri straini, ce diferente de stil de viata, de principii, etc. ati remarcat fata de cei romani? (si mai ales, ce gap-uri?)

Nu vad diferente semnificative, altele decat cele culturale (care exista nu doar intre antreprenorii din Romania si respectiv China sau Estonia, ci si intre alte catogorii sociale din aceste tari). Toti antreprenorii din lume sunt oameni care au initiativa, care inoveaza in domeniul lor de activitate, care isi asuma riscuri dar si responsabilitati, care nu au prea mult timp pentru altceva decat pentru propria afacere (ceea ce de multe ori inseamna ca nu petrec prea mult timp cu studiile formale, desi nu este neaparat o regula generala).

In ce masura credeti ca ar fi benefica o organizatie nationala a antreprenorilor care sa obtina, prin lobby, facilitati pentru initierea de afaceri in Romania?

Ar fi o idee foarte buna, daca i) ar fi cu adevarat o asociatie reprezentativa (sectorial, geografic, dar si ca numar de membri, ca valoare cumulata a afacerilor detinute, etc.) si ii) ar avea cu cine sa discute, in mediul guvernamental. Pentru scurt timp, Romania a avut un minister al IMM-urilor, care ar fi partenerul natural de discutie pentru orice Asociatie antreprenoriala, dar in prezent un astfel de minister nu mai exista (o idee foarte proasta de reducere a costurilor guvernamentale: in opinia mea, acesta ar fi ultimul minister care ar trebui desfiintat, tinand cont ca antreprenoriatul este si va fi si in viitor cea mai dinamica parte a economiei romanesti, a oricarei economii normale!)

Daca vreti sa incepeti acum o afacere, ganditi-va de doua ori inainte de a renunta la job

Cat de mult credeti ca este prea riscant pentru un roman sa devină antreprenor in aceasta perioada si cat de sigur este sa ramana angajat de tip intraprenor sau macar cu tentative after workhours in domeniul antreprenoriatului?

Cred ca in aceasta perioada, oricine are un job sigur, ar trebui sa se gandeasca de doua ori inainte de a renunta la acel job, indiferent ce oportunitate ar aparea. Viata unui antreprenor este extrem de stresanta, plina de pericole si riscuri, iar mai ales intr-o asemenea perioada, riscurile asumate ar putea fi mult prea mari fata de posibilele avantaje ulterioare, comparand aceste potentiale beneficii cu cele care rezulta din activitatea curenta, ca angajat sau „intrapreneur” intr-o companie.

Beletristica exista de mii de ani, cartile de business doar de cateva zeci de ani

In ce proportie pretuiti cartile de business mai mult decat cele de literatura? Mentionati, daca se poate, o invatura aplicabila în lumea antreprenoriatului extrasa dintr-o carte de beletristica.

Imi place infinit mai mult sa citesc beletristica, mai ales ca din acest punct de vedere, omenirea a generat opere valoroase intr-un interval de cateva sute (de fapt, prin extensie la cultura greaca si romana, chiar cateva mii) de ani. Cartile de business s-au scris doar in ultimele zeci de ani, daca nu luam in calcul Arta Razboiului a lui Sun Tze, care este nu doar un tratat de tactica militara, ci poate foarte usor fi transformat intr-un tratat de „arta a business-ului” (am scris cate ceva despre aceasta carte pe blogul meu). O alta carte care mi se pare ca genereaza invataturi valoroase pentru antreprenori, desi este o carte de literatura clasica, este Agonie si Extaz a lui Irving Stone (o recenzie se gaseste la fel pe blogul meu), pentru ca in realitate, Michelangelo, ca si alti mari renascentisti (Leonardo, de exemplu), a fost un antreprenor, ca si spirit, iar creatiile lui pot fi asimilate usor unor proiecte antreprenoriale: pentru fiecare pictura si sculptura trebuia sa gaseasca finantare, trebuia sa construiasca bugete, trebuia sa gaseasca o piata de desfacere, si toate acestea in secolul XIV, intr-o societate europeana care abia iesea din feudalism.

Antreprenorii ar trebui sa-si inceapa afacerea in Romania, dar sa o extinda la nivel international

Unde credeti ca au sanse mai mari de a se dezvolta pe plan antreprenorial tinerii romani plecati la studii antreprenoriale: aici sau acolo?

Aici, indiscutabil. Cred ca e foarte greu sa te integrezi atat social, cat si antreprenorial, intr-o tara straina. Cred in plus ca Romania ofera inca suficiente oportunitati antreprenoriale, astfel incat sa fie considerata prima optiune a unui antreprenor roman, indiferent unde si-ar fi facut acesta studiile. Evident, ar fi minunat ca un asemenea antreprenor roman sa inceapa dezvoltarea afacerii lui in Romania, dar sa incerce ulterior o expansiune internationala, mai ales ca in era Internetului, piata devine tot mai mult una globala.

Avand in vedere rata redusa de absorbtie a Romaniei in ceea ce priveste fondurile europene, cat de mult credeti ca s-ar putea realiza (cu astfel de fonduri) in tara noastra proiecte de antreprenoriat care sa indeplineasca si un scop public/civic?

Spatiul care poate fi acoperit din acest punct de vedere este urias, tocmai pentru ca s-a facut foarte putin pana acum. Din pacate, deja timpul ramas este destul de scurt, am intrat totusi in UE in 2007, iar in perspectiva lui 2013, majoritatea proiectelor de acest gen ar trebui incheiate (sau macar demarate, din punct de vedere al obtinerii finantarii). Aici criza a jucat un rol nefast, pentru ca a inhibat exact acesti ani in care Romania chiar putea sa acceseze sume semnificative, inclusiv pentru proiecte comunitare, dar in plus si pentru proiecte de resurse umane, de ecologie, de dezvoltare IT si Internet, ca sa indic doar cateva axe importante.

In ce masura putem spune ca aceasta criza a oferit un avans pe piata finantarii fondurilor de investitii in raport cu ingerii de business precum si cu alti antreprenori in expansiune?

Jucam in ligi diferite, asa ca nu se pune problema ca unii au castigat, iar altii au pierdut. Dimpotriva, este un ecosistem complex de business, care nu functioneaza bine decat atunci cand toate componentele lui functioneaza bine: daca nu sunt suficiente start-up-uri cu potential de succes, nu sunt destule investitii business-angel, astfel incat, peste 2-3 ani, nu vor fi suficiente proiecte maturizate din aceste investitii de tip seed-capital care sa poata discuta cu fondurile mai mari de investitii sau de venture capital. Fondurile de investitii au nevoie de business-angels in prima faza, asa cum noi avem nevoie de antreprenori valorosi, dedicati si cu proiecte de succes.

Cat de recomandabil este pentru ingerii de business în aceasta perioada sa adopte metoda co-finantarii proiectelor cu potential?

Riscurile sunt mai mari in aceasta perioada, din cauza crizei economice, asa incat trebuie analizat potentialul de randament si comparat cu acest risc suplimentar. In aceste conditii, randamentul estimat ar trebui sa fie superior celui estimat intr-o perioada normala de piata, pentru ca o astfel de investitie sa ramana recomandabila.

“Cred ca se exagereaza importanta pasiunii in geneza unui business”

Credeti ca exista milionari care au facut sau poate inca fac ceea ce nu le place doar pentru ca au descoperit o nisa profitabila?

Nu stiu prea multe lucruri despre milionari, insa este clar ca oamenii de afaceri valorosi nu analizeaza proiectele de business pur si simplu pe baza unui hobby sau a unei pasiuni personale, ei ar trebui sa aiba o abordare obiectiva, ceea ce poate insemna intrarea intr-o afacere care sa nu reprezinte exact ceea ce le-ar placea lor sa faca din pasiune. Cred ca se exagereaza importanta acestei chestiuni in geneza unui business. Pasiunea unui antreprenor trebuie sa fie in tot ceea ce face pentru business-ul sau, nu doar un hobby cu privire la activitatea de baza. Este absolut minunat cand aceste lucruri se suprapun, insa asemenea situatii sunt foarte rare, dar si riscante, pentru ca antreprenorul poate sa fie atat de atasat de business-ul sau, care este si pasiunea sa, incat sa nu mai vada bine realitatile obiective ale pietei, ceea ce ii poate fi fatal…