Omul este doar o retea de relatii si numai acestea conteaza pentru el. Antoine De Saint Exupery

Joi, 28 octombrie, am avut ocazia sa particip la o noua editie a Web Club (serie de conferinte organizate de Evensys).

Editia a avut ca subiect dilema contemporana a interactiunii online – (How To Start In Social Media) si care i-a avut invitati pe Bobby Voicu (Antreprenor Online & Blogger), Cristina Popescu (Romtelecom), Crenguta Rosu (DC Communication) si Alexandru Negrea (BCR).

Astfel, pornind de la speech-urile invitatilor precum si de la dezbaterea si knowledge-share-ul care s-a produs in sala, Cristi Manafu a avut oportunitatea sa lanseze, din partea organizatorilor, si ideea crearii unui nou club tematic de tipul unui Social Media Club (din pacate, in Romania de astazi, in care specialistii – poate, in special, pe social media – sunt foarte putini iar numarul diletantilor este in crestere, ideea este atractiva, momentan, la nivel de concept si la cel de potential educativ).

Victor Kapra, moderatorul conferintei, a anuntat, cu o nota semi-umoristica si cu substrat extrem de serios, cele mai recente stiri din domeniu: astfel, directorul de comunicare al Vaticanului a cerut seminariilor romano-catolice sa introduca in programa lor un curs de social media pentru ca raspandirea cuvantului Domnului sa beneficieze de toata puterea acestui nou canal. De asemenea, autoritatile de la Beijing vor utiliza retelele sociale pentru diseminarea informatiilor de partid si pentru masurarea tensiunilor sociale.

Continuand pe aceasta linie de evolutie atat in planul online cat, poate, mai ales in cel al atitudinii offline, Bobby Voicu a prezentat o serie din ideile ce stau la baza noii mentalitati create de butonul de Like. Astfel, discount-urile, promotiile, produsele gratis, informatiile si suportul sunt principalele resorturi care ii fac pe useri sa dea Like pe paginile de Facebook ale companiilor.

Facebook-ul este, inainte de toate, un spatiu social, like-ul definind un stil de viata (fanii Apple nu vor da niciodata like produselor Microsoft, right?) si o intreaga suma de aspiratii (desi exista si cazul unor pagini de Facebook de tipul Crenvurstila J care, desi nu corespund unor lovemarkuri, atrag fani prin faptul ca incurajeaza jocul).

Cu toate acestea, concluzia cea mai importanta este ca nu conteaza numarul de fani ci ceea ce fac companiile cu acestia dupa ce i-au convins sa fie fani – conturile inactive, campaniile defectuoase si ignorarea reactiilor negative fiind certain death in mediul online. Astfel, ei vor sa beneficieze de un insight al companiei si sa poata sa se implice activ in dezvoltarea brand-ului si crearea produselor.

In privinta comportamentului strict consumerist, insa, desi rata de click este mai mare pe Facebook decat pe Google, rata de conversie este mai mare pe acesta din urma tocmai datorita diferentierii dintre atitudinea de petrecere a timpului liber si cea de cautare si cumparare de produse prin care se definesc cei doi noi competitori publicitari).

Cristina Popescu, a spus ca, prin managementul componentei de social media, Romtelecom a incercat sa nu fie doar un subiect de discutie ci sa devina, in timp si un partener de dialog, respectand principiul ca tot ce se intampla in piata este o (mega)conversatie. Astfel, comunicarea nu este doar reactiva ci capata si un caracter proactiv (informatia predominand fata de mesajele de promovare), social media nefiind doar un alt canal de customer care (costurile pe call-center-uri nereducandu-se semnificativ).

Dupa 3 ani in care s-a confruntat cu o serie de crize online, Cristina Popescu considera ca principiul de baza care functioneaza si la nivelul online-ului este bunul-simt, mentionand ca inca nu exista retete sau manuale de bune practici in mediul online romanesc. Comunicarea pe social media este mai dificila decat comunicarea cu presa deoarece publicul este atomizat, acest aspect determinand schimbarea discursului corporatist precum si perspective ca relationarea online este job-ul unui singur departament. Social media poate avea, insa, un rol strategic, avand capacitatea de a crea comunitati in care userii se ajuta unii pe altii (de asemenea, si la nivelul intern al angajatilor), putand, de asemenea, genera modificari ale ofertei comerciale si, implicit, fidelizarea si cresterea numarului de clienti.

Bogdan Nitu (Webstyler) a reiterat ideea ca social media reprezinta o investitie pe termen lung si ca publicul este atras nu doar de simpla prezenta a companiilor ci de continutul relevant pe care acestea pot sa-l genereze, acestea fiind unele din motivele principale pentru care nu multe companii romanesti sunt prezente online. Prezentand campania online Sa Redam Cenusareasa Copiilor! (realizata pentru Casa Blu), Bogdan Nitu a explicat ca, in momentul de fata, este un overload de mesaje si campanii dramatice in online-ul romanesc si ca reusita depinde nu de capacitatea de advertising ci de acel call-to-action care poate oferi userilor sansa si tool-urile prin care pot actiona ei insisi, in numele unei cauze-simbol, pentru a schimba o stare de fapt virtuala si reala (asa cum s-a intamplat si in cazul campaniei Nae Pop).

Crenguta Rosu (DC Communication) a dezvaluit procesul de invatare in social media al agentiei pe care o conduce, amintind ca, intr-o lume cu informatie in flux continuu (determinand o supra-transparenta) si cu volume uriase de comentarii (cu tot cu trolii si haterii de rigoare), prima (a XI-a, dupa cum zice Minulescu) porunca este: Asculta, Priveste Si Taci!. Nu doar un singur departament trebuie sa inteleaga amploarea fenomenului de social media. Intreaga echipa face activitati de monitorizare, training-uri tehnice interne, sesiuni de sharing si intalniri cu specialisti din domeniu. Claudia Vilceanu (DC Communication) a detaliat ideea ca agentia reprezinta si un laborator de testare a retelelor sociale oferind exemplul relevant al experimentelor realizate pe Facebook care, in afara termenilor si conditiilor, poate genera warning-uri si restrictii variate, de la atentionarea asupra hiperactivitatii, nepermitarea adaugarii unor persoane necunoscute pana la verificari de log-in bazate pe IP geo-tagging si inregistrarea de costuri de publicitate pentru implementarea de Facebook Connect la diverse campanii si concursuri ale site-ului propriu. Astfel, se respecta principiul de baza: Facebook is for PEOPLE! Don’t misuse IT!

Alexandru Negrea, blogger cunoscut (www.alexandrunegrea.ro) si proaspat Social Media Manager al BCR (sau, dupa cum el insusi a marturisit ca scrie la nomenclatorul de profesii, analist marketing ) a exprimat o serie de idei conclusive despre social media, bine de tinut minte pentru companiile care au pornit pe calea integrarii acestei componentei in propria structura de comunicare: social media nu este gratis, nu face minuni, nu are rezultate imediat iar social media managerii nu sunt cu siguranta noii magicieni (eventual, de customer care, vanzari si alte cele) ai companiilor.

Social media nu este, astfel, nici vrajitoare, nici zana. Social media se invata si capata sens plecand chiar de la conceptul de social media: sharing. De cunoastere, de opinii, de experiente. Online. Si offline.

O recunosc deja si scepticii, twitter este acum “the thing”; daca n-ai cont de twitter, nu existi, dovada numarul mare de politicieni, artisti, scriitori sau brand-uri care au cont pe twitter, dar si numarul tot mai mare de aplicatii bazate pe twitter. Prin urmare, era firesc sa avem varianta de twitter a premiilor Oscar. Se numeste Shorty Awards, este o festivitate anuala aflata la prima editie care premiaza cei mai buni creatori de continut pe Twitter, pe domenii diferite: aplicatii, design, business, personal, politic etc.

Dar sa revenim la bani . Pentru ca twitter inca nu s-a hotarat la un model de business (desi cocheta recent cu posibilitatea de a lansa conturi premium), m-am gandit sa vad cum reusesc dezvoltatorii de aplicatii bazate pe twitter sa faca bani.

Cum se monetizeaza “internationalii”

Varianta cea mai la indemana, publicitatea; este folosita deja de aplicatii populare ca twitpic.com. Daca facem un mic calcul, la 19.000.000 vizite pe luna (conform Compete), daca inmultim cu un click rate de 0.5% si cu o medie pe clic de 50 de centi, obtinem cam 48.000$ pe luna (asta in conditiile in care am considerat numarul de vizite ca fiind egal cu numarul de afisari).

O alta varianta, bazata tot pe publicitatea, este revenue share folosit de Tinker, o aplicatie care monitorizeaza tweet-urile legate de diferite evenimente. Tinker foloseste widget-uri care preiau conversatiile fiecarui eveniment, widget-uri care sunt publicate intr-o retea extinsa de publisheri. Mai nou, Tinker a lansat Micro-Bloggers Network, o retea de bloggeri si jurnalisti care sunt de acord sa acopere anumite evenimente, Tinker impartind cu acestia veniturile obtinute din reclamele distribuite prin widget-uri.

O varianta non-advertising a fost adoptata de TweetDeck care, dupa ce a primit finantare de 300.000$, a anuntat intentia de a oferi si o varianta pro. O varianta asemanatoare au folosit si aplicatiile twitter pentru mobil: tweetie (2,99$), tweetsville (3,99$), iTweets (0,99$), Twittelator Pro (4,99$), Twitterrific Premium (9,99$).

Ceva mai putin tehnici, cei de la Filmbuzz, un canal dedicat filmelor cu profil pe twitter, au hotarat sa apeleze la tweet-uri sponsorizate pentru a-si monetiza afacerea. Dave Taylor, creatorul acestuia, spune ca va vinde slot-uri publicitare studiourilor si distribuitorilor prin care fiecare al zecelea tweet, de exemplu, sa fie un mesaj publicitar.

Felipe Coimbra, fondatorul twtapps, are deja lansate 11 aplicatii bazate pe Twitter (twtpoll- chestionare, twttrip-calatorii, twtvite-evenimente, twtjobs, twtbizcard-carti de vizita etc). Felipe spune ca nu intentioneaza sa monetizeze in mod direct aceste aplicatii, desi toate au si o varianta cu plata pentru power useri, ci prefera sa le foloseasca drept instrumente de promovare pentru alte aplicatii. O alta varianta de monetizare la care se gandeste este vanzarea aplicatiei catre twitter. O varianta banoasa, de care putini au beneficiat.

Este si cazul aplicatiei Summize, o unealta de cautare care a fost preluata de twitter pentru suma de $15 milioane (ce-i drept, majoritatea sub forma de actiuni). Tot prin achizitie s-a monetizat si clientul de twitter twhirl, care a fost preluat de seesmic pentru o suma ce n-a fost comunicata.

Exista insa un numar foarte mare de aplicatii de twitter care nu se monetizeaza in niciun fel. Glam Media, o regie de publicitate care detine trei retele de publisheri (pe nisa femeilor: glam.com, pe nisa barbatilor: brash.com si in zona social media: twinker.com) a sesizat potentialul oferit de aceste aplicatii si a inceput manevrele discrete de creare a unui noi retele care sa permita publicitatea prin intermediul aplicatiilor. Intentia n-a scapat ochiului ager al  Techcrunch, care a fost anuntat de mai multi dezvoltatori de aplicatii ca au primit mailuri de la Glam Media in care erau invitati sa faca parte dintr-o viitoare platforma de publicitate prin twitter.

Cum se monetizeaza ai nostri

Sa ne uitam putin si in gradina noastra. Avem twimarket.com, fondat de Viorel Spinu si Mihai Mafteianu, proiect participant la Mini Seedcamp Berlin, aplicatie care se foloseste de twitter pentru a crea un site de anunturi din toate domeniile. Sa vedem daca discutiile cu advisorii Seedcamp vor da roade. Ca variante de monetizare, ar fi: conturi premium pentru power useri, furnizarea de statistici contra cost sau anunturi sponsorizate cu vizibilitate mai mare.

Mai avem 2 site-uri care iti permit sa urmaresti discutiile pe marginea evenimentelor: spixii.ro (are doar evenimente romanesti) si twitcomings.com (proiect lansat de Mihai Vanatoru care vizeaza si evenimentele internationale). Daca ar fi sa ne uitam la fratele lor mai mare, Tinker.com, o varianta de monetizarea ar fi prin revenue share cu publisherii care isi posteaza widget-uri (care ar afisa tweet-urile legate de un anumit eveniment) pe site-urile/blog-urile lor.

Un proaspat lansat, twittersection.com (produs marca Bakemono), afiseaza statistici interesante despre numarul de followeri pe care il au in comun 2 utilizatori de twitter. Monetizarea actuala: publicitatea.

TwTask.com este o alta aplicatie lansata de Viorel Spinu bazata pe twitter, aplicatie de task management. Sub sloganul “forever free”, twTask este mai degraba o unealta de sustinere a aplicatiei mai extinse de task management TaskWriter, care are si un model clar de monetizare.

Tweetvisor este un client web de twitter creat de Nelu Lazar si care, incepand de saptamana trecuta, are si o modalitate de monetizare nou-nouta: unealta de identificare a oamenilor interesanti care discuta despre un anumit domeniu si se afla intr-o anumita arie este pusa la dispozitie contra unui abonament lunar de 29$ (doar primele 2 cautari sunt gratuite).

Twip.me este o alta aplicatie romaneasca care iti permite sa trimiti tweet-uri din contul de messenger. Desi nu este monetizata in prezent, fondatorul isi rezerva dreptul de a trimite mesaje promotionale user-ilor inscrisi, asa ca intuim si in acest caz modelul de business.

Cum fac bani utilizatorii

Si pentru ca am vorbit doar despre optiunile dezvoltatorilor, sa vedem putin si cateva dintre optiunile utilizatorilor:

- vanzarea background-ului catre advertiseri: TwittAd
- tweet-uri sponsorizate, fie in sistem pay-per-click (BeAMagpie, RevTwt), fie pay-per-tweet (TweetROI)
- o combinatie intre marketing afiliat si revenue share: TweetBucks – site-ul analizeaza url-urile trimise de user si, daca trimit catre unul dintre cele 1000 de site-uri care ofera comision de afiliere si cu care TweetBucks are contract, insereaza automat codul de afiliat, veniturile fiind impartite cu user-ul (70% user-ul, 30% TweetBucks).
- continut premium: taxarea user-ilor care vor sa dea follow contului tau: TwitPub

Surse:
12 Twitter Apps for your iPhone, The Apple Blog
The Big Money Pich for 2009, Fool.com
7 Legit Ways to Make Money on Twitter, Blogging Tips

Am constatat ca evenimentele in cadru mai restrans reusesc sa fie mai relevante, participantii mai activi, speakerii mai la obiect… Ce sa mai lungesc vorba, Rotweet Meet de astazi, editia 2, a fost reusit.

Dragos Roua a facut o facut o trecere in revista a motivelor pentru care cineva poate folosi twitter:
- curiozitate: care-i treaba cu twitter-ul asta?
- research: ce se spune in legatura cu domeniul/brand-ul/topic-ul x?
- promovare: link-uri catre blog/site (cu moderatie insa)
- informare: ia sa vad ce razboaie/cutremure/dezastre economice au mai aparut de ieri
- networking

Bobby Voicu a venit cu o prezentare tehnica despre tool-urile pentru twitter si utilitatea lor:
Twuffer
- trimiterea de tweet-uri programate la o anumita ora/data, util daca vrei sa fii activ si cand dormi.
Tweetlater
- autofollow + automesagerie (Asa a fost dat in vileag si secretul din spatele autofollow-ului de pe contul @bobbyvoicu. Si eu care credeam ca mi-a dat follow pentru ca tweet-uiam interesant )
- cercetare de piata si sondaje – ma rog, cam cata cercetare si sondaj incap in 140 de caractere, dar tot e un feature util
Twist
- trenduri: evolutia in timp a numarului de tweet-uri pe un anumit topic.

Calin Fusu a fost de parere ca twitter-ul nu e chiar asa mare scofala comparativ cu neogen. A, si ca brand-urile vor trebui sa plateasca taxe ca sa poata locui in orasul retelelor sociale, dupa cum reiese din prezentarea lui.

A urmat apoi partea cu studiile de caz: Alex Seremet de la BMW si Tudor Galos de la Microsoft au vorbit despre cum folosesc cele 2 companii comunicarea prin twitter (sincer, nu ma asteptam ca 2 corporatii gigant sa fie atat de deschise in a comunica cu userii de rand, asumandu-si riscul de a primi nefiltrat injuraturile clientilor nemultumiti).

Ce am retinut din experientele celor 2: comunicarea prin twitter (si social media in general) necesita commitment; nu o faci pentru ca e cool acum, pentru ca toti o fac, pentru ca twitter e pe val, dupa care te opresti peste cateva saptamani ca ti-a trecut entuziasmul. Este o activitate la care te angajezi pe termen lung. A, si inca ceva: comunicarea pe twitter nu poate fi decat informala, deschisa. Orice tentativa de a impune un limbaj de lemn, corporatist, oficial, va fi sortita unui esec lamentabil.

A urmat apoi un studiu de caz al lui Alin Zainescu cu al sau StatusPimp, util de urmarit pentru a vedea impactul avut in urma unei campanii de teasing desfasurate doar pe twitter. Ce-i drept, l-a ajutat si numele; cand l-am vazut prima oara pe twitter am dat imediat clic sa vad care-i treaba cu “proxenetul de status-uri”.

In concluzie, un eveniment reusit, multumiri organizatorilor pentru initiativa.

Iar data viitoare o incerc sa las lenea la o parte si sa car aparatul foto dupa mine, ca sa nu fiu nevoita sa iau pozele altora, cum am facut acum. In apararea mea, precizez sursa foto: Rotweet meet

Update: o poza facuta de mine, cu aparatul lui gabitz